Tara binecuvantata de Dumnezeu cu de toate, "gradina a Maicii Domnului" cum o numea Suveranul Pontif, Romania este astazi, din punct de vedere economic si al traiului zilnic, printre ultimele tari ale continentului. De ce? De peste 11 ani ne tot intrebam de ce, pornind de la acelasi nivel al startului, vecinii se distanteaza mereu de noi. (De curand, bulgarii au scapat de obligativitatea vizelor, ei putand sa circule liberi in Europa incepand cu 1 aprilie). Se tot cauta, de catre fel de fel de "specialisti" in analiza politica si de "politicieni", raspunsuri care mai de care mai savante sau de circumstanta, dar, ca de obicei, raspunsul e mult mai simplu. Lasand la o parte practica "mostenirii grele", demult perimate, si alte explicatii mai mult sau mai putin docte, raspunsul corect vine aproape de la sune, daca ne reamintim doar doua expresii din intelepciunea poporului nostru si anume ca "stapanul invata sluga lenesa si hoata" si reflectia "buna tara, rea tocmeala", ce apare atat in publicistica marelui nostru poet Eminescu cat si ca titlu al unei schite literare a discipolului sau, Al. Vlahuta, fiind preluata apoi si de alti scriitori, cu unele adaugiri ce merg uneori pana la cuvinte triviale. Este apoi suficient sa ne amintim ceea ce, cu multa ingaduinta, pot fi numite "gafele" si lipsa de fermitate si de responsabilitate ale partidelor care au guvernat tara pana astazi, dar mai ales ale ierarhiilor lor. Multi, ajungand in inalte functii pe alte criterii decat cele de performanta, ajutati de tupeu, "dat din coate", oportunism si prieteni "de gasca", au dus tara de la o rea oranduire la neoranduire. Caci cum se poate numi lasarea de izbeliste a C.A.P.-urilor, considerarea industriei tarii ca un "morman de fier vechi" si darea ei pe mana unor organizatii mafiote cu titlul de "sindicate" care si-au facut de cap si inca isi mai fac, apelarile la mineri pentru a face "ordine" in tara, lipsa de fermitate in aplicarea masurilor promise electoratului, si multe altele, a caror insiruire nu mai este necesara, deoarece cele de mai sus sunt absolut suficiente pentru a concluziona.
     Poate fi acuzat poporul roman de aceasta situatie in care ne aflam? Desigur nu, caci nu suntem cu nimic inferiori celorlalte popoare din Europa.
     Revenind la guvernarea tarii, PDSR-ului si lui Ion Iliescu li s-a oferit marea sansa de a adopta o noua conceptie de guvernare, bazata indeosebi pe instaurarea legii, ordinii si pe sprijinirea promovarilor pe criterii de performanta si nu de clientelism politic, ca astfel sa schimbe in bine viata romanilor si locul tarii in competitia europeana. Pentru a ajunge sa indeplineasca acest obiectiv si, in fapt, chiar promisiunile electorale, nu este suficienta schimbarea numelui partidului, ci este absolut necesara adoptarea transparenta si cat mai urgenta a unei doctrine profund renovate. Altfel, vorba cantecului "Foaie verde de dudau, o s-o ducem si mai..." Domnului Adrian Nastase nu-i este mult mai usor sa-si duca la indeplinire mandatul in comparatie cu predecesorul sau, domnul Mugur Isarescu, deoarece, daca in cazul precedent primul ministru trebuia sa faca fata intereselor de multe ori divergente ale unei grupari eterogene si instabile de partide ce alcatuiau CDR, domnia sa, desi conduce un guvern monocolor si reprezinta un singur partid, acesta este de fapt alcatuit din grupuri conventional-conjuncturale de interese adesea foarte diferite. Va reusi oare domnul Adrian Nastase sa puna capat tolerarii tupeismului, "datului din coate", coruptiei si gruparilor mafiote? Numai daca va adopta in cel mai scurt timp o atitudine transanta impotriva unor astfel de practici, incepand chiar din interiorul partidului sau. Plecarea lui Ovidiu Grecea din Guvern, in conditiile cunoscute, ne cam pune insa pe ganduri.
Augustin ABUSEANU