Plecarea din PRM a vice-primarului Ioan Radu si a deputatului Luca Stefanoiu a fost urmata de o serie intreaga de alte scandaluri sau revolte impotriva lui Corneliu Vadim Tudor, instrumentate de peremisti dornici sa se alature PDSR pentru a se infrupta si ei cat de cat din tortul puterii. Caci e greu, nu-i asa, sa faci parte dintr-un partid care a obtinut 25 la suta din voturile electoratului si sa nu te poti atinge de tortul din galantar, chiar daca ar fi numai sa-ti inmoi degetele in frisca. Situatia este cu atat mai greu de suportat cu cat UDMR se afla, practic, din nou la putere, cu toate avantajele ce decurg de aici. Daca "dizidentii" PRM-ului care, iata, fac valuri peste tot, inclusiv in judetul Alba, nu urmaresc decat unele avantaje personale prin saltul in barca PDSR, totul este OK in ceea ce ii priveste. In schimb, daca ei spera sa iasa invingatori in lupta cu C.V. Tudor, se inseala amarnic pentru ca, la nivelul opiniei publice si al membrilor simpli PRM se identifica de fapt cu liderul sau. Prin urmare, chiar daca unor colegi ai tribunului li se pare ca acesta le strica ploile, ei trebuie sa stie ca baza partidului este la discretia lui C.V. Tudor. Sub presiune, acesta poate foarte bine sa organizeze o revolta a bazei impotriva liderilor corupti si vanduti dusmanului, de aici pana la anihilarea lor ca oameni politici nefiind decat un pas foarte mic. Succesul actiunii e garantat de faptul ca la nivelul peremistilor simpli, C.V. Tudor nu e receptat ca un simplu presedinte de partid ci ca un idol identificabil cu Maria Sa Poporul Roman, vorba lui Paunescu, si cu aspiratiile cele mai inalte ale acestuia, intre care setea de dreptate sta pe primul loc. La crearea acestui statut special al lui C.V. Tudor contribuie din plin, pe langa prestatia lui excelenta din campania electorala, revista "Romania Mare". Aceasta i-a ridicat statuie dupa statuie, cultivand in paginile sale un cult al personalitatii ce l-ar face invidios pana si pe Ceausescu. In opinia lui Cristian Ghinea de la "Dilema", "imaginea lui C.V. Tudor in revista fondata de el ar merita un studiu mai substantial. Acolo, el devine un erou, un salvator aproape supranatural, in comunicare directa cu fibra poporului. De pilda, exista un limbaj specializat pentru referirile la personaj. Acesta este ori "tribunul", ori "senatorul", titluri pe care pare a le innobila. Nu mai este un simplu senator ci "senatorul" prin excelenta. Se vorbeste acolo despre Vadim, cu litere ingrosate, nu mai este nevoie de numele intreg, ca la voievozii de pe vremuri sau la haiduci. Dar acestea tin de nuanta, cultul personalitatii nu este nici ascuns, nici subtil. Pagina speciala de mesaje de la populatie este plina de adoratii de genul celei trimise de un cetatean din Ghiroiu - Valcea: "Sunt un adept al cinstei si dreptatii, va admir pentru calitatile dvs. Sunteti singurul OM care mai poate redresa Romania. Traiasca Partidul Romania Mare".
     Prin urmare, slaba nadejde ca in PRM sa reuseasca vreun puci. Iar daca, prin absurd, un asemenea lucru s-ar intampla, C.V. Tudor si-ar putea face pe loc un alt partid cu care sa aspire o gramada de voturi in numele iubirii de tara. Peuneristii stiu cel mai bine ca sansele nationalismului moderat slujit de personalitati calme si cumpanite, implicit diferite de un C.V. Tudor sau Gheorghe Funar sunt egale cu zero. Asadar, aviz complotistilor!
Maria Lucia MUNTEANU