Fara a exagera catusi de putin lucrurile, realitatile evidente si dureroase, strada, spatiul public, unde omul are dreptul sa circule liber si fara teama ca cineva il prinde de gat sau ii da in cap pentru a fi pradat, au devenit parca mai mult ca oricand in ultima vreme scena unor acte banditesti, a unor barbarii reprobabile. Se pare ca, din punctul de vedere al infractionalitatii stradale, Romania a depasit demult unele tari pe care nu ezitam sa le numim pana mai ieri, imorale, decadente, anarhice etc. Aproape ca scenaristii americani de filme horror i-ar putea invidia pe fratii lor romani carora strada le poate sugera cele mai teribile idei de filme cu banditi, agresori, vagabonzi, hoti, jefuitori, ticalosi etc. Paginile ziarelor, emisiunile de actualitati ale posturilor de televiziune, abunda zilnic in tot felul de fapte abominabile, carora le cad victime oameni pasnici, cetateni cumsecade, cinstiti, onorabili.
     Sa nu uitam de mediatizatul caz petrecut acum cateva saptamani la Timisoara unde un politist, plutonierul major Sasa Disici, a fost secerat in plina strada cu un pistol mitraliera de un hot de masini. Odiosul asasinat, care spune multe despre felul cum este instituita si functioneaza legea in Romania, continua sa produca teroare, teama, panica in randul cetatenilor cu bun simt. Sa-ti fie frica sa iesi pe strada, sa te urci in tramvai, in autobuz, sa te duci la piata, la cinema, constituie o grava ofensa adusa unui stat de drept, a modului in care institutiile abilitate sa asigure ordinea si linistea publica isi fac sau sunt ajutate sa-si faca datoria. A devenit o obisnuinta sa fii agresat in plina zi, sa ti se fure banii din poseta, sa opresti la semafor si sa fii aruncat de la volan si pradat. Se fura masini cu toptanul, se sustrag din masini si din locuinte, bunuri, bani, iar cei care riposteaza sunt batuti cu sange rece sau chiar omorati. Daca odinioara se facea mare tam-tam despre un jaf petrecut intr-un cartier obscur, acum atacurile, agresarile, furturile in cele mai neasteptate locuri au devenit o chestie de rutina. Nemernicii, vagabonzii, dupa ce isi fac treaba, o tulesc si trec luni, uneori ani de zile pana sa fie prinsi. Si asta pentru ca politistii erau pusi in ridicola si periculoasa ipostaza de a nu putea replica prin foc, de a nu uza de arma din dotare si a trage, de a nu putea aresta decat dupa nenumarate inscenari, mandate, marturii si probe. Practic, asa-zisa autoritate era lipsita de suport, in timp ce agresorii erau suficienti de vicleni si de experimentati pentru a-si demonstra nevinovatia.
     Era momentul, macar in al 12-lea ceas, sa ne aliniem si noi la standardele occidentale in materie de infractionalitate. De aceea s-a hotarat ca politistii sa aiba dreptul de a deschide focul asupra infractorilor care nu raspund la somatii. Se stia cam demult ca delincventul american odata prins era vai de mama lui, legea fiind extrem de dura si, ceea ce trebuie retinut, se aplica foarte prompt. Iata de ce criminalul trebuie sa stie ca nu are de ales. Somatia politistului nu va mai fi o vorba-n vant ci un ultimatum absolut. Fireste ca noul sistem de interventie nu va fi aplicat abuziv. N-au ce cauta vendetele, excesele de zel. Oricum, nemernicii care-ti dau in cap fara sa clipeasca in plina strada, iti fura masina, iti sparg casa si te prada, vor sti de acum inainte ca, pentru mizerabilele lor fapte ar putea sfarsi foarte prost. Era absolut aberant ca infractorii sa stea bine mersi pititi la adapostul unor drepturi generoase, in timp ce victimele lor erau datoare sa se blindeze cu dovezi contra raufacatorilor, cu flagrante organizate si adeseori cu fuga. De sperat ca, odata cu adoptarea acestei solutii, absolut normale, fluxul infractiunilor, al celor care se dedau la barbarii se va reduce considerabil.
Gheorghe JURCA