Asistam din pacate, la un ingrijorator fenomen de abulie, de deruta si dezinteres total fata de problemele Cetatii, ale comunitatii, de lehamite si nesfarsita plictiseala a tinerilor de azi. Obligati sa preia raspunderea pentru viitorul patriei si nu sa o denigreze, banalizeze, sa-i nesocoteasca trecutul si valorile sale perene, tinerii orbecaiesc intre bine si rau, intre a se sti utili sau de prisos intr-o societate adesea bolnava. Te intrebi cu buna stiinta, cu logica omului care munceste pentru a crea tinerilor conditii de viata indestulatoare, de invatatura, de a se educa, de a-si fauri propria lor personalitate, propriul lor destin, cine poarta vina ca mare parte dintre ei au un singur gand - cum sa-si paraseasca tara, cum sa rupa legatura trainica dintre ei si familie, dintre afectele lor si spatiul natal? Raspunsul nu e greu de dat. Acestia devin o povara pe spinarea parintilor pentru ca nu-si gasesc loc de munca, un rost in viata, iar statul isi ia mana de pe ei ca si cum ar fi niste ciumati.
     Barandu-li-se dreptul la munca, la a-si fauri o familie, caci neam de neam trebuie sa munceasca pentru a le incropi o locuinta, li se rapeste dreptul la viata, la demnitate si onoare. Tinerii de azi vad in stanga si-n dreapta cum infloreste mafia, coruptia lacomia celor puternici care aduna cu zece maini, jefuiesc si isi cladesc peste noapte vile somptuoase, se plimba in masini de lux, vad cum roiesc in putregaiul si marasmul moral toti duplicitarii, parvenitii, oameni de o crasa mediocritate. Simt cum ii strivesc straturi, straturi de rautate, egoism, impostura, antipatie si invidie, defaimare si alte emanatii pestilentiale ale libertatii si democratiei prost intelese. Cand ti-ai pierdut statutul de om, de fiinta bipeda inzestrata cu ratiune si il primesti pe cel de gunoi social, cand se pune un pret mai mare pe cainii comunitari decat pe copiii strazii si in mod deosebit pe tinerii inzestrati, nu-ti ramane decat sa pui capul in pamant si sa zici: cine a blestemat acest neam si aceasta tara incat florile ei sunt lasate sa se ofileasca sau si mai rau sunt otravite de acizii care erodeaza tot ce au mai sanatos in ei.
     Haituit, nesigur de ziua de maine ajungi in floarea varstei debusolat, un angoasat, un disperat. Si atunci mai mira pe cineva faptul ca tinerii se inghesuie la biroul de pasapoarte si de vize ale ambasadelor straine pentru a emigra? Te mai intrebi de ce si de unde se naste violenta, alcoolismul, crima, jaful, infractiunea sub multiplele ei aspecte? Pe un fond economic precar, pe deprecierea tot mai incisiva a valorilor morale traditionale - bunul simt, cinstea, corectitudinea, onoarea, respectul fata de aproape, de munca, motivatia muncii - in contextul lipsei de modele viabile, e firesc sa prolifereze scepticismul, depresia psihica, fenomenele de suicid, de inapetenta totala la vectorii de performanta, progres, competenta profesionala. Din pacate, nici in scoala si nici in familie nu se depun suficiente eforturi pentru a-i educa pe tineri in cultul muncii, al deprinderilor de a fi utili comunitatii, societatii in ansamblu.
     Deunazi, un profesor de la un liceu din judet imi spunea ca procedand la un test in randul elevilor nu si-a venit ochilor sa creada ce raspunsuri au dat acestia. La intrebarea: "Imaginati-va ca supravietuirea voastra depinde de cat de utili sunteti pentru societate?", mai toti au raspuns aproape la fel: "Eu n-am nici un rost in viata asta si vreau sa mor". La o alta intrebare: "Daca considerati necesara educatia patriotica in scoala?", cei mai multi au raspuns aproximativ astfel: "Degeaba ni se predica iubirea fata de tara, ca noi invatam de la cei mai mari ca noi cum sa ne uram patria". Concluzia trista a acestor teste de psiho-sociologie este ca toata lumea arata cu degetul spre celalalt, nu se vede decat pe sine, nu-si pune problema cat de util poate si trebuie sa fie comunitatii, iar statul, puterea se fac ca ploua. Asadar, pe mainile cui va incapea viitorul societatii romanesti, cand cei chemati sa-l gestioneze plutesc intr-un cumplit naufragiu moral?
Gheorghe JURCA