Bogatie naturala inestimabila, mai intai din punct de vedere ecologic, turistic si apoi economic - padurile au devenit dupa revolutie si mai ales in ultimii 5-6 ani tinta unor jafuri in cel mai pur stil mafiot. Lemnul din padure se exploateaza usor, nu-ti trebuie decat o drujba, un taf cu care sa tragi bustenii la vale, un ifron care sa-i incarce in autobasculante si drumul cel mai adesea incognito, dar si cu stiinta factorilor abilitati sa controleze la sange evadarile convoaielor de camioane de pe vaile si huditele muntilor, spre gari unde se formeaza garnituri de trenuri ce ies adesea peste granita. Se taie intr-o nepasare strigatoare la cer, ramanand in urma goluri pustii, uriase deserturi aride ce aduc in urma lor dezechilibre, dezastre ecologice: alunecari de teren, saracirea florei si faunei, inundatii catastrofale. Mandrele, frumoasele noastre paduri cad prada dintilor nemilosi ai fierastraielor, ai gaterelor mecanice, transformand vaile in adevarate halde de rumegus care nu numai ca aduc un imens rau ecosferei, dar violenteaza retina, altereaza frumosul cu care noi romanii ne-am obisnuit cand mergem la munte sa ne reculegem si sa stam de vorba cu natura care ne-a ocrotit atatea mii de ani si care acum ranjeste intr-un fel jalnic turistului, drumetului dornic sa-si incarce bateriile, plamanii cu putin ozon.
     Din acest punct de vedere Apusenii nostri sunt cei mai praduiti munti, un drum intr-o amiaza limpede echivaleaza cu un adevarat cosmar, iad al gaterelor care rumega, rumega fibra lemnului pregatindu-l pentru lungi drumuri europene, ba chiar si pentru cele ale continentului arab. S-a carat de aici aur, argint, uraniu pe nimica toata, s-au carat vite, acum se jefuiesc padurile. Ce sa mai vorbim, linia ferata ingusta Turda - Abrud, gasita de guvernanti vetusta si ineficienta este furata bucata cu bucata. Ar trebui sa se mai care si piatra, aerul, izvoarele si pasarile acestor mirifice locuri pentru ca debandada sa fie deplina. Macar de s-ar veni de hac animalelor salbatice care le hacuiesc bietilor oameni vitele din ograda si de pe urma carora isi asigura un trai mai mult decat amarat. Ca sa revenim la taierea necontrolata a padurilor si distrugerea stratului de ozon care mentine ca sub un clopot un bio-sistem sanatos, iradiatiile, razele ultraviolete distrug vegetatia, mai ales pomicultura, te apuca mila cand vezi fanete intregi cu ierburi sfarogite, candva mari si suculente; pe dealuri si ponoare unde odata haladuiau ciopoaie de animale acum bate vantul disperarii, croncane corbii, isi fac raiul soareci de camp, serpi si alte vietati ce iubesc arsita, pustiul si deriziunea.
     De-a dreptul straniu ni se pare faptul ca guvernantii, oricare ar fi ei, emit tot felul de ordonante care sa stopeze taierea masiva a padurilor si a exporturilor de busteni. Recent, seful Executivului, premierul Adrian Nastase, a atras atentia ca exploatarea masiva a padurilor si implicit prelucrarea lemnului au condus la aparitia unui numar exagerat de mare de gatere, cu si fara autorizatie legala, amplasate necorespunzator si care produc totodata o poluare masiva a mediului cu rumegus si alte deseuri deversate in cursurile de apa. Daca pana acum lemnul romanesc lua drumul spre apus, in mod deosebit spre Austria, Germania, acum aurul verde ajunge pana in tarile arabe. Concluzia? Inventarierea serioasa si riguroasa a tuturor gaterelor care functioneaza in diverse zone forestiere ale tarii, conditiile in care sunt amplasate si mai ales daca au autorizatie de functionare si platesc taxa de mediu. Ei si? Vor zice cei interesati, vor decoji bustenii, ii vor sectiona si tot ii vor vinde pe valuta forte. Controalele trec si ei isi vad mai departe de afaceri. Pentru a face ordine in acest domeniu, pedepsele ar trebui sa fie foarte drastice, mergandu-se pana la privarea de libertate.
Gheorghe JURCA