Un gest de blasfemie
     Am asistat de-a lungul si de-a latul originalei noastre democratii la zamislirea multor legi ambigue, ca sa nu spunem stupide. Nu vom da exemple pentru ca sunt prea multe si ne-ar consuma spatiul in mod inutil. Ne vom opri doar asupra uneia dintre ele, care noua albaiulienilor ne-a umplut sufletul de mahnire si amaraciune. Este vorba, asa cum publicam in ziarul nostru de ieri, de Legea privind aprobarea planului de amenajare a teritoriului national care stabileste ierarhia localitatilor tarii pe ranguri. Conform acestei legi votate de neica de pe curgatoarea apa a Dambovitei, cand se gandea, probabil, la vacanta, la alte afaceri si daraveli, municipiul Alba Iulia, o asezare urbana de prim rang pe harta istorica, politica si culturala a Romaniei, este declarat municipiu de mana a doua. Ramai pur si simplu buimac si te intrebi daca cei care au construit aceasta lege bizara cunosc cat de cat orasele scumpei noastre patrii, la propasirea careia lucreaza dupa puterile mintii toti cei alesi (?!), istoria tumultuoasa a acestei adevarate placi turnante care a fost de-a lungul istoriei, vatra bimilenara care musteste de romanism, de spiritualitate si simtire romanesca. Probabil ca onor deputatii si senatorii au avut in vedere parametrii demografici si economici sau cine stie ce alte motive cand au formulat acest stupefiant paragraf de lege in care unul din cele mai vechi orase ale Romaniei a fost pur si simplu aruncat la periferia importantei nationale.
     Forjorii acestei legi discriminatorii cel putin pentru municipiul nostru, fie ca au uitat, fie ca nu stiu si, probabil, mai degraba nu cunosc statutul politic pe care l-a avut Alba Iulia de-a lungul celor 2000 de ani de existenta. Nu stiu domniile lor ca Apulonul alaturi de Sarmisegetusa a fost unul din cele mai puternice centre si fortificatii militare ale vechii Dacii, ca aici a cunoscut o infloritoare civilizatie Apulumul roman, resedinta legiunii a XIII-a Gemina, ca tot aici marele voievod Mihai Viteazul si-a indeplinit pofta de-a uni cele trei principate romanesti sub sceptrul sau si a batut sigiliul cu insemnul de capitala a Ardealului. Stand prost, pesemne, cu cunostintele de istorie, guvernantii nostri au uitat ca aici li se sfartecasera trupurile, cu groaznica roata medievala celor doi moti de cremene, Horea si Closca, ca in Balgradul pasoptist a fost palmuit de catre catanele imperiale Craiul Muntilor - Avram Iancu. Stiu oare dumnealor ca Alba Iulia era capitala principatului transilvan chiar pe vremea stapanirii maghiare? Ca sa nu mai vorbim de cruciala, cardinala lucrare infaptuita aici - faurirea statului national roman prin Marea Unire de la 1 Decembrie 1918. Sa nu se stie oare ca la Alba Iulia s-au batut de-a lungul vremurilor atatea peceti, au fost scoase de sub teascuri carti de mare valoare culturala, ca Vechiul Testament de la Balgrad al lui Simion Stefan, ca sa dam doar un singur exemplu, c-a fost intemeiata Mitropolia lui Mihai Viteazul, ca s-au durat atatea si atatea fapte, acte, evenimente de exceptionala insemnatate pentru continuitatea si dainuirea romaneasca intr-o lume potrivnica afirmarii valorilor nationale?
     In schimb, politicienii si demnitarii nostri stiu sa vina la Alba Iulia de Ziua Nationala si sa lanseze osanale cu iz patriotic si ditirambi de esenta nationalista. Aproape toate partidele mari de pe esichierul politic romanesc au ales municipiul Alba Iulia pentru semnificatia sa profund romaneasca ca loc de intruniri, de desfasurare a unor conventii nationale, grandioase adunari populare electorale. Este absolut discriminatoriu, impardonabil sa fie pusa Alba Iulia alaturi de municipiile Aiud si Sebes. O nota proasta se cuvine a fi atribuita si parlamentarilor de Alba care au preferat sa nu se implice in sustinerea intereselor municipiului si ale judetului pe care il reprezinta in calitate de alesi in forul legislativ al tarii. Si iata cum la noi se poarta patetismul si lozincaraia de parada si cand e vorba de aprecierea corecta, principiala a unui act justitiar, reparatoriu, se lasa o tacere jenanta. Poate ca nu totul este batut in cuie si se mai poate repara ceva. Sa dea Domnul!
Gheorghe JURCA