Cu ochii pe mass-media
Politicianul pe limba lui piere
     Cel mai frapant lucru la ziarele aparute in ultimele zile este numarul lor de pagini drastic diminuat. Daca putem doar presupune ca pretul deja prohibitiv al hartiei reprezinta unul dintre motive, suntem siguri in schimb ca vacanta celor trei puteri ale statului este o cauza serioasa. Emisiunile de stiri ale posturilor de radio si televiziune intaresc certitudinea. De altfel, cele mai multe sunt realizate pe litoral, unde probabilitatea de a da peste VIP-uri este mai mare decat oriunde. Aceste fenomene au fost observate si comentate intre altii de Tia Serbanescu, in Bref-ul ei publicat in "Curentul" din 8 august. *"Cuvantul de ordine al acestei veri guvernamentale pare sa fi fost: umpleti litoralul! Si litoralul s-a umplut ochi. Capitala tarii insasi pare sa se fi mutat la mare, unde toata lumea s-a lasat luata de val. Ne distram, nu gluma, mai ales ca vara te poti distra si cu idei putine. Televiziunile au nascocit tot felul de jocuri, unde pun la incercare fidelitatea tinerelor cupluri si rabdarea telespectatorilor, care s-or fi intreband (unii) de ce ar trebui sa urmareasca ce fac doi tineri in camera de hotel. Parca te simti de la SRI cand urmaresti scartaiturile paturilor si replicile din odaia unde doi straini sunt supusi ispitelor camerelor de luat vederi si ale unui cec de 1.000 de dolari. Dar, mai stii? Voaierismul e apreciat de multi impotenti si frigide. Discotecile si-au prelungit si ele programele de zgomot, furie si dans pana in zori, ceea ce l-a facut pe ministrul Dan Agathon - tatal viceprimarului de la sectorul doi din Capitala - sa ceara inchiderea acestora dupa miezul noptii, pentru a cruta somnul turistilor straini. Astia or fi muncit tot anul, altfel nu se explica de ce sunt asa de obositi. Premierul Nastase s-a aratat de acord cu restrictia - agathonul face muzica! - , sugerand noctambulilor "sa se bage intr-un mic buncar in pamant si sa dea drumul la decibeli acolo; se poate si asa". Sigur ca se poate, dar cand intri in pamant, nu prea mai auzi muzica. Buncarele sunt insa libere. Armata n-are nevoie de ele, ea aflandu-se, dupa socotelile senatorului Nicolaescu, in drum spre stadion: "Armata Romana incape pe Stadionul Lia Manoliu, daca vom avea 40.000 de bocanci; daca nu, jumatate de stadion va fi gol". Poate sa fie si bara. Caci nu cantitatea conteaza, ci calitatea, iar o armata profesionista poate face cat toate stadioanele de amatori. La ce ne foloseste o armata mare daca soldatii mor de foame, sunt desculti, se sinucid, dezerteaza sau se impusca unii pe altii? Civilii insa au mai multe posibilitati de a-si pierde zilele - intre care la loc de cinste se afla chiar consumul de alimente stricate de pe piata. Altii se distreaza, evadand chiar de sub nasul politistilor care-i ancheteaza sau violand batrane surprinse pe patul de reanimare de la spital. Vara ispitelor! Prietena violatorului iesise din rezerva la o tigara, iar acesta n-a rezistat ispitei (74 de ani) din camera. Exact ca la televizor. Doar varsta difera - si spitalul. Se vede ca la noi functioneaza si sindromul Bubulina, nu numai sindromul Lolita, care face ravagii." *De un sindrom foarte misterios sufera PNTCD, partid cu porniri sinucigase imposibil de stavilit. Nici daca puterea i-ar fi platit in aur ca sa umple electoratul de lehamite, liderii lui n-ar fi reusit un spectacol mai jalnic decat cel oferit in ultimele saptamani, pe gratis, atat celor care au crezut in el candva cat si adversarilor, fara discriminare. *"50 de ani de regim comunist, 10 de tranzitie, din care patru la putere, nu au reusit sa distruga PNTCD. Au reusit cativa lideri inepti in ultimele saptamani. Cum arata lucrurile acum, PNTCD nu isi va mai reveni. Nu mai are nici o importanta cine castiga congresele si procesele. Balciul oferit opiniei publice ii e fatal. Increderea electoratului e dusa de rapa pentru multi ani. Daca nu pentru totdeauna. 1,5% obtinut in ultimul sondaj e prea mult. Urmatorul sondaj va da un scor si mai mic. Comportamentul de criza al varfurilor taraniste explica de ce au guvernat atat de prost. Dincolo de fatada ideologica, ce se afla? Se aflau niste politicieni de mana a saptea. Ei ne serveau insistent o istorie mai curand imaginara a partidului. De ce? Pentru a acoperi neputinta de a se adapta la prezent. In 1996, populatia, exasperata de o guvernare nereusita, si-a indreptat preferintele spre CDR, unde domina PNTCD. Lucrurile au aratat prost de la inceput, cand am vazut ocupand fotoliile ministeriale niste indivizi care nici paznici de parc sau portari de hotel nu puteau fi intr-o tara civilizata. (...) Dupa proasta selectie a oamenilor trimisi in fata, s-a vazut alta boala. Boala veche a taranistilor: un amestec de nepotism, clientelism si lichelism. Afacerea Skoda - cea mai mare afacere de coruptie a perioadei interbelice - a fost o combinatie taranista. Nu e nimic nou sub soare cu liderii de azi. Patru ani la putere s-au invartit tare de tot prin banii publici. Scandalurile financiare s-au derulat fara intrerupere. Dupa fiecare, popularitatea CDR, dar mai ales a PNTCD, a mai scazut o treapta. In ciuda semnalelor de alarma trase de mass-media, nimeni nu a aparut capabil sa opreasca declinul. PNTCD a fost marele bolnav al coalitiei. Si-a inghitit inexplicabil si sinucigas doi prim-ministri. Ion Diaconescu a fost un lider mult prea slab pentru a pune piciorul in prag. El a fost folosit ca om de paie. In spatele lui, afacerile pe picior au curs nestingherite. El a servit si ca plastilina: a tinut laolalta diferitele grupuri de interese. Acum, acest rol este regretat. Cine il va inlocui? Marga a capitulat dupa cateva luni. Ciorbea farama si ce a mai ramas intreg. Rafuielile sunt la ordinea zilei. Dar ce ma surprinde cel mai mult este lipsa de decenta. Calculele in ce priveste viitorul acestui partid sunt sumbre. In politica, mai mult ca oriunde, mori pe limba ta. La propriu. Ce spui, aia patesti". (Stelian Tanase in "Curentul" din 5 august). * Calitatea indoielnica a multora dintre politicienii romani i-a provocat lui Ioan Grosan spaima ca aceasta, gratie controversatei tehnici care este clonarea, aflata chiar in aceste zile in centrul unor dezbateri de mare interes, s-ar putea reproduce. Rezultatul meditatiei a aparut in cotidianul "Ziua" sub titlul "Clonarea clasei politice de catre om". Iata continutul tabletei. * "Un bun amic mi-a propus deunazi un joc incitant: sa ne imaginam, mi-a spus el, ca noi doi am avea stiinta si toate mijloacele necesare pentru a clona azi, in vederea asigurarii prosperitatii de maine a Romaniei, personalitati din clasa politica actuala. Cu cine am face-o? Am ramas pe ganduri. Sa-l clonam pe Adrian Paunescu? N-ar fi pacat? Domnia-sa e unic si irepetabil si, totusi, iubirea nestinsa si exigenta pe care i-o purtam de pe vremea "Mieilor primi" nu ne-ar permite o asemenea operatiune, fie numai gandindu-ne la faptul ca, o vreme, vulcanicul sau temperament n-ar mai gasi, intr-o societate cu adevarat democratica, pe cine sa omagieze. Pe Mitica Dragomir? Cine stie cum vor arata fotbalul si infractiunile in deceniile viitoare si s-ar putea sa-i lasam clona fara obiectul muncii. Pe Corneliu Vadim Tudor? Ar iesi un Adrian Paunescu mai mic. Pe Irina Loghin ori Ion Dolanescu? Foarte probabil ca, peste cativa ani, datorita inseminarii artificiale, numarul nuntilor va scadea dramatic si clonele celor doi parlamentari PRM ar ajunge la sapa de lemn. La Sergiu Nicolaescu nici nu ne mai gandim fiindca, in filmele sale, a cam epuizat toate momentele mai de Doamne-ajuta ale istoriei noastre si nu vad ce organism i-ar da bani pentru epopeea cinematografica nationala "Cum era sa intram noi in NATO" (cu seria a doua "Cum era sa intram in UE"). Si ca sa fim sinceri pana la capat, nici din actualii lideri ai opozitiei nu ne trage inima sa clonam pe cineva, ajungand astfel la trista concluzie ca, aproape indiferent ce politician am alege, n-am face decat sa aducem pe lume oameni al caror mod de gandire s-a format, IREMEDIABIL, pe vremea dictaturii si care nu se pot schimba peste noapte, fie ea, noaptea asta, cat un deceniu si mai bine. Renuntam asadar, chiar si imaginativ, la ideea clonarii. Pe astia-i avem, cu astia marsaluim".
Maria Lucia MUNTEANU