Remember - Mihai Viteazul - 400
Meteor stralucitor pe cerul romanismului
     Am ajuns - iata - clipa astrala - fericitii dintre noi - de a comemora - grea, complexa, responsabila misiune - marcarea a patru veacuri de la stingerea - ucis miseleste de mercenari pe Campia Turzii - a acelui "meteor stralucitor pe cerul romanismului", personalitate prometeica a istoriei patriei, erou intre eroii neamului, intrat definitiv in galeria marilor barbati ai umanitatii, alaturi de Alexandru Macedon, Hanibal, Iulius Cezar ori Napoleon si omagiat pentru faptele sale de arme si constiinta sa europeana de spiritele veacului in care a trait - si nu numai - si pe care l-a depasit.
     Privita intr-o reala, constienta si eficienta "cantarire" a faptelor sale, prin prisma spectrului obiectiv si critic al istoriei nationale, domnia lui Mihai Viteazul ne apare ca o culme, o coloana - zidire, eficienta temelie a edificiului national. Este primul Mare Domn de Neam si Tara care, depasindu-si limitele umane, ambitiile si orgoliile de a ajunge pe scaunul cezarilor constantinopolitani, a preferat punerea in practica a Planului Dacic, realizand prin centralizarea si unificarea statala a celor trei tari romane - "pohta ce-am pohtit" - o entitate national-statala de sine statatoare, stavila in calea ambitiilor, urilor si intrigilor diversioniste ale marilor puteri, o placa turnanta - important segment de legatura - intre Europa de Vest, Centrala si Nordica cu sud-estul continentului si Orientul Mijlociu.
     Vizionar, politician, diplomat si militar de exceptie, erou si martir al istoriei noastre, din pacate fara un loc inca - pana cand oare? - in calendare, Mihai Viteazul a avut incapatanarea si obsesia realizarii hotarelor vechii Dacii pe care ca nimeni altul a constientizat-o si concretizat-o, e drept, vremelnic, punandu-si definitiv si irevocabil pecetea sa pe istoria nationala si pe constiinta tuturor romanilor, care nu mai puteau concepe istoria si unitatea national-statala a tuturor romanilor "fara palosul sau securea lui ridicata spre cerul dreptatii, fara chipul lui de curata poezie tragica".
     Dorinta si visarea sa - realizarea primei uniri politice a romanilor - s-a bazat pe constiinta de neam, pe identitatea de origine, limba, cultura si religie, cimentata de traditia aliantelor romanesti comune in fata primejdiilor externe. Unirea de la 1859 sub Cuza si Marea Unire de la 1918 au marcat definitiv - cu jertfe si sange - realizarea marilor idealuri ale romanismului de unitate, continuitate si independenta, in hotarele consacrate, carpato-danubiano-pontice. Din pacate raptul din 1940 a marcat pierderea Basarabiei si Bucovinei, nerevenite in hotarele patriei, pierzandu-se si ultimul tren favorabil ivit odata cu caderea cortinei de fier, demonstrand o data in plus ca oamenii mari, adevaratii barbati ai neamului nu se nasc decat o data la secole si ca - din pacate - romanii nu sunt uniti cand e vorba de idealul national si binele comun.
     La 400 de ani de la eroica si napraznica sa moarte, spiritul lui Mihai Viteazul priveste - refacand traseul drumurilor, cautarilor si framantarilor sale prin tara - Romania de azi cu realizarile si neimplinirile sale. Meleagurile Albei, de care a fost legat prin adanci si tainice fire, il intampina cu gandul curat ca la Miraslau, Alba Iulia, Sebes, Garbova, Ramet ori Geoagiu, gandul sau eroic si unificator este si va fi mereu acasa, indemnandu-ne la unitate, verticalitate si neostoita implinire.
     "A-l uita pe Mihai Viteazul acum si intotdeauna - scria Iorga - ar fi sa ne uitam pe noi, sa parasim menirea noastra". Aceasta inseamna increderea in idealul national, solidaritate in fata greutatilor, neuitandu-ne fratii aflati sub dominatii straine, inlaturand demagogia patriotarda, disputele inutile, politicianismul ieftin, luptand cu puteri unite pentru ridicarea tarii, comemorand cu piosenie pe cel care - asa cum scria un diario acum mai bine de patru secole - "merita sa fie slavit, ca unul din cei mai viteji, puternici si valorosi si intelepti principi". Sa varsam deci o lacrima fierbinte, plecandu-ne genunchii intru memoria, faptele si jertfa celui care "a tinut in varful spadei sale, pentru nepieritoarele invataturi ale viitorului roman, tabelul scanteietor al istoriei nationale".
     Slava tie, Domn Martir, ziditor de Tara si de Neam! Natiunea iti este recunoscatoare!
Dorin Ovidiu DAN