In lipsa unei piete a energiei
Inflatia are girul firmelor de stat
     Institutul National de Statistica a anuntat de curand ca rata inflatiei pe luna iulie a anului in curs a fost de doar 1,3 procente, aceasta fiind cea de-a treia luna consecutiv cand rata inflatiei nu depaseste 2 procente. Pe primele 7 luni ale anului rata inflatiei a ajuns astfel, de 16,3 procente. O asemenea evolutie, spun specialistii guvernului, creste sansele de atingere a tintei anuale a inflatiei stabilita la 27 de procente. Dar linistitoarea stire isi pierde acest efect daca stam si ne gandim mai bine care sunt cauzele care stau la baza acestui procent scazut si, in conditiile unei economii normale, imbucurator. Spuneam mai sus ca in ultimele trei luni - luni de vara, fara mari costuri energetice - rata inflatiei nu a depasit 2 procente, acesta fiind si motivul optimismului afisat de specialistii guvernului, pentru ca altfel, in primele luni ale anului rata inflatiei a depasit uneori chiar 4 procente, ceea ce ar fi spulberat orice vis de indeplinire a tintei anuale. In toata aceasta perioada s-a inregistrat si o crestere a Produsului Intern Brut, dar asa cum premierul a recunoscut, exista inca intreprinderi care produc pe stoc, iar in balanta comerciala importurile depasesc in continuare exporturile, ceea ce arata ca aceasta crestere economica nu este chiar ceea ce asteptam.
     Teoretic lucrurile sunt usor de rezolvat. Este vorba de acelasi refren care nu mai misca pe nimeni, al necesitatii imperioase a restructurarii intreprinderilor cu pierderi, si de spargerea monopolului CONEL, astfel incat in Romania sa existe cu adevarat o piata a energiei care sa regleze si sa fie reglata de economia nationala astfel incat pretul energiei electrice sa nu mai fie la discretia unui singur producator care ia orice in calcul, numai reducerea costurilor de productie nu. In lipsa ei ramanem in continuare la nivelul solutiilor de simpozion. Cum sa se petreaca acest fapt nu stie nimeni, si nici nu se prea straduiesc sa afle cei indrituiti, deoarece presiunea sindicatelor din sistemul energetic este foarte mare si poate dauna imaginii social-democratiei. Este la fel de adevarat ca nici guvernarea trecuta, desi ministrul industriilor de atunci - Radu Berceanu - isi facuse la inceput de mandat din spargerea monopolului CONEL un titlu de glorie - nu a reusit acest lucru. Si credem ca a fost bine intentionat, dar, surprinzator, s-a izbit de intransigenta Fondului Monetar International, care, din motive care iar ne scapa - dar am renuntat sa mai intelegem politica economica pe care o promoveaza - isi incepe negocierile cu guvernul Romaniei prin cererea de majorare a tarifelor la energia electrica, uitand parca de efectele inflationiste ale acestei cereri. Cat despre celalalt aspect enuntat, al restructurarii intreprinderilor cu pierderi, si aici se inregistreaza rezultate "notabile". In lipsa unei strategii economice nationale, nu este de mirare ca inca sectorul de stat reprezinta mai mult de jumatate din economia nationala. Iar ministrii, deputatii, senatorii, in lipsa acestei strategii si de dragul obtinerii unui nou mandat, sub masca grijii fata de cetateni, au doar interventii punctuale, pentru mentinerea in viata, cu orice pret, de la buget, a unor intreprinderi "dragi". Ultimul exemplu ne este dat de chiar actualul ministru al industriilor Dan Ioan Popescu, care, intr-o vizita discreta la o intreprindere indragita - Metrom Brasov - a promis ca va face lobby pe langa ministrul finantelor in vederea obtinerii unei finantari de la buget de circa 17 milioane de dolari in vederea continuarii modernizarii. Ce-i drept, abia pentru anul viitor.
     Revenind la situatia de acum, sa spunem ca de la inceputul anului pretul energiei electrice s-a majorat doar cu rata inflatiei, dar ca vara a trecut si, ca la orice inceput de sezon rece, ne putem astepta la o crestere a pretului energiei electrice. Care crestere se va reflecta in cresterea substantiala a preturilor bunurilor si serviciilor si de aici direct in nivelul de trai al cetateanului de rand. Nu ne ramane deci decat sa speram in mentinerea unei inflatii scazute, chiar daca este artificial mentinuta.
Anca DINICA