Am trecut gardul Europei Occidentale
     Românii au primit zilele acestea cel mai frumos cadou de Anul Nou din partea Consiliului Miniştrilor Justiţiei şi ai Afacerilor Interne din Uniunea Europeană - ridicarea obligativităţii vizelor pentru a călători în ţările spaţiului Schengen. Aşadar, adio izolare, adio "cortină de hârtie", adio isterie, adio cozi pe la ambasadele străine, adio obsesii că vom fi siliţi să stăm mereu acasă în propria ogradă şi să visăm la bulevardele şi magazinele din Paris, Viena, Berlin, Roma, Madrid şi alte mari metropole occidentale. Ne-am eliberat, în sfârşit, de un mare of ce ne ţinea inima ca într-o menghină. Aşadar, ni s-a deschis uşa Europei, putem sta şi noi în rând cu cetăţenii bătrânului continent, putem beneficia de cel mai elementar drept al democraţiei europene, acela de a circula liber, de a ne mişca nestingherit în spaţiul ce se revendică ca salonul de onoare al "casei comune europene". Este un gest reparatoriu, un drept şi o recompensă totodată, pe care ni le face Uniunea Europeană, un act de demnitate morală pentru felul cum am ştiut să ne facem temele, să învăţăm lecţia, limbajul de urbanitate şi civilizaţie occidentală.
     Desigur, această facilitate aşteptată cu sufletul la gură de unsprezece ani, practic de când s-a destrămat "cortina de fier", nu este decât un început, o bilă albă pe care ne-o acordă Europa. Meritul cel mare revine Guvernului Năstase şi în special ministrului de interne Ioan Rus, care au rezolvat multe din condiţiile impuse de ţările Uniunii Europene şi în speţă adaptarea legislaţiei, securizarea graniţelor, a paşapoartelor, stoparea migraţiei ilegale şi a traficului de droguri. Iată că dacă se vrea se şi poate. În mod normal, Europa nu ne-a făcut un cadou pe gratis, ci pentru că îl merităm. I-am convins punct cu punct, capitol cu capitol pe miniştrii europeni că suntem în stare să ne îndeplinim angajamentele asumate. Datorăm în acest sens foarte mult ministrului de interne german, care din cel mai înverşunat opozant al liberei circulaţii a românilor din cauza faptului că graniţele ţării noastre erau foarte uşor penetrabile de tot soiul de transfugi, că imigranţii români se dădeau la furturi, spargeri şi alte infracţiuni penale, a devenit principalul susţinător al cauzei României. Era limpede că fără ajutorul Germaniei am fi rămas pe mai departe în afara "casei comune europene", Berlinul având, după cum se ştie, vocea cea mai puternică în cadrul Uniunii Europene.
     Ridicarea vizelor de liberă circulaţie nu înseamnă că de acum românii se vor putea plimba prin Europa ca la ei acasă. Încă nu ni s-a şters stigmatul de mâncători de lebede, de mari spărgători de maşini, de furturi din buzunare, de alte şi alte fapte reprobabile, dimpotrivă trebuie să învăţăm a ne comporta europeneşte, pentru că altfel precum ni s-a dat, aşa ni se poate lua acest drept. Mai cu seamă că Austria şi Italia tocmai datorită faptului că emigranţii români le-au creat mari dureri de cap au manifestat rezerve faţă de acordarea acestei facilităţi. Libera circulaţie nu trebuie să ducă la hoinăreală însoţită de infracţiuni, ba dimpotrivă, aceasta trebuie socotită ca o şansă de a lua contact şi de a cunoaşte democraţiile europene, de a genera românilor o nouă mentalitate: seriozitate, hărnicie, corectitudine. Nu vom avea decât de câştigat: bani, locuri de muncă, respect, o schimbare de atitudine a angajatorilor din ţară faţă de cei dornici să muncească. Muncind afară, românii vor aduce miliarde de euro în ţară şi vor sprijini rezolvarea multor probleme sociale şi chiar economice. Europa ne-a ajutat, acum e rândul nostru să ne ajutăm noi pe noi.
Gheorghe JURCĂ