În timp ce lideri politici naţionali şi locali înfierează regionalizarea
România are deja 8 regiuni de dezvoltare
•O lege specială, Legea 151, reglementează dezvoltarea regională, care reprezintă un obiectiv prioritar al guvernului nostru pe drumul integrării europene
     Regionalizarea sau federalizarea României au fost cele două cuvinte magice care au declanşat o adevărată isterie, o explozie de declaraţii care mai de care mai belicoase şi intransigente atât la nivelul liderilor politici naţionali cât şi locali. A fost un fel de "SESAM DESCHIDE-TE" pentru "Cutia Pandorei" din administraţia publică şi pentru viitorul reformei administrativ-teritoriale din România. Văpaia care a aprins fitilul "scandalului regionalizării" a fost "Memorandumul privind construcţia regională în România" - un document lansat spre dezbatere de un grup de 13 intelectuali din Ardeal. Memorandumul lansat la Cluj propune regionalizarea României, fie prin transformarea actualelor regiuni de dezvoltare în regiuni politice, fie federalizarea ţării pe baza celor şapte provincii istorice. Interesant este faptul că momentul ales de "cei 13" pentru lansarea manifestului se suprapune cu intenţia partidelor politice de a modifica Legea fundamentală - CONSTITUŢIA. Tocmai aceasta a fost probabil şi intenţia iniţiatorilor care, afirmă ei, deschide calea unei dezbateri publice.
     Indiferent de cine lansează o dezbatere pe această temă şi de momentul ales pentru acest demers, mai repede sau mai târziu el va reprezenta o prioritate pentru România. Fără a lua nici o clipă în discuţie articolul 1 din Constituţie care stipulează clar că România este stat naţional şi unitar, ideea de transformare a regiunilor de dezvoltare în unităţi administrativ-teritoriale merită privită cu interes şi poate constitui subiectul unei dezbateri publice. Nu am înţeles reacţiile extrem de dure ale politicienilor atât de la putere cât şi din opoziţie, în condiţiile în care conceptul de dezvoltare regională a fost lansat pe vremea fostei guvernări şi continuat cu succes chiar de actuala guvernare. Practic, ideea de dezvoltare regională a apărut în ţara noastră în vara anului 1997 când Uniunea Europeană a realizat Cartea verde pentru România şi propunea împărţirea ţării noastre în opt regiuni de dezvoltare, considerând că această formulă este mai aproape de strategia europeană pentru accesarea fondurilor puse la dispoziţie de Comunitatea Europeană. S-a "armonizat" oarecum relaţia între regiunile din est şi cele din vestul Europei, regiunea românească (formată din 4-6 judeţe) devenind omoloaga landurilor germane, provinciilor franceze, regiunilor italiene, cantoanelor elveţiene.
     S-a federalizat atunci România? Nici vorbă! Pentru implementarea politicilor de dezvoltare regională s-au creat instituţiile şi instrumentele adecvate la nivel central şi teritorial, cărora li s-a acordat temei juridic printr-o legislaţie adaptată standardelor europene şi aquis-ului comunitar. La data de 15 iulie 1998 a fost adoptată Legea 151 privind dezvoltarea regională în România, iar din 1999 au devenit operaţionale cele 8 regiuni de dezvoltare. În plus, structura teritorială nouă a fost creată pentru a servi ca bază pentru implementarea unor programe de tipul celor din vestul Europei, beneficiind de finanţare prin Fondurile Structurale în momentul aderării României la Uniunea Europeană; modelul lor urmează îndeaproape sistemul european privind Nomenclatorul Unităţilor Teritoriale Statistice (NUTS). Astfel, regiunile corespund nivelului NUTS II, judeţele nivelului NUTS III, iar oraşele/comunele corespund nivelului NUTS IV.
     Este adevărat că aceste regiuni nu reprezintă unităţile administrativ-teritoriale de împărţire oficială a României, acestea rămânând deocamdată judeţele. Dar apariţia regiunilor de dezvoltare nu a însemnat niciodată federalizarea sau enclavizarea ţării noastre. S-a dovedit că apariţia regiunilor a reprezentat un moment de răscruce în privinţa accesării fondurilor PHARE în sensul că peste 90% din banii Comunităţii Europene şi din fondurile guvernamentale au fost "absorbiţi" pentru dezvoltarea regiunilor, apărând o concurenţă acerbă între regiuni pentru accesarea programelor comunitare. A fost pentru prima dată când nu s-au mai pierdut bani iar proiectele depuse au fost la nivelul cerinţelor partenerilor europeni. A urmat apoi implementarea programului SAPARD pe aceeaşi structură a regiunilor de dezvoltare, urmând să fie acreditate aceste agenţii. Şi alte instituţii urmează acest model de dezvoltare regională, cum ar fi cea de statistică.
     Dar să vedem ce spune strategia actualei guvernări în privinţa dezvoltării regionale: "Finanţarea dezvoltării regionale în România din partea UE şi a altor donatori va creşte semnificativ în următorii ani. Ulterior, după aderarea la UE, alocările de la Fondurile Structurale europene către România vor fi probabil de câteva ori mai mari decât fondurile disponibile în prezent în cadrul programelor PHARE. Este necesară realizarea în regiuni a unui nivel suficient de dezvoltare care să permită în viitor co-finanţarea unor programe cuprinzătoare de dezvoltare regională şi creşterea nivelului PIB. De fapt, nivelul maxim al alocărilor de la Fondurile Structurale ale UE se calculează în funcţie de Produsul Intern Brut, deoarece valoarea acestuia determină capacitatea de absorbţie a unui stat membru. În prezent, valoarea PIB pe cap de locuitor în România se situează sub 22% din media Uniunii Europene - printre cele mai scăzute dintre ţările candidate.
     Iar dacă pentru Europa sau mai precis pentru atragerea fondurilor europene am adoptat modelul regiunilor, ce avem la nivelul autorităţilor publice locale? O împărţire în 41 de judeţe, dintre care unele foarte mici, unde principiul autoguvernării este practic egal cu zero. Fiecare judeţ are prefectură, consiliu judeţean, respectiv prefect şi preşedinte. Nu se ştie niciodată care este liderul unui judeţ în condiţiile în care primul este numit de guvern iar al doilea este ales de populaţie (indirect), iar banii vin de la "Centru". Cine este mai tare? Cel cu trecere mai mare pe lângă mai marii ţării... Aşa apar fenomenele politice numite pedeserizări sau cederizări sau migraţia politică în funcţie de interese... Un sistem generator de corupţie, de prostituţie politică. De ani de zile vorbim doar de bugete de austeritate, ori superausteritate. De ani de zile nu au mai fost promovate investiţii de anvergură, de ani de zile infrastructura este la pământ. Toate proiectele mari au fost finanţate doar din banii UE...
     "Prin urmare, realizarea unei dezvoltări regionale eficiente este una din cele mai importante priorităţi pentru România, ea trebuind să se realizeze chiar înainte de obţinerea unor alocări financiare mai mari din partea UE. Pentru realizarea acestui scop sunt necesare eforturi masive şi mobilizarea tuturor forţelor şi resurselor disponibile. Pentru ca România să aibă şanse reale de succes, este esenţială crearea unui parteneriat operaţional în cadrul structurilor naţionale şi regionale, cu organizaţiile donatoare şi cu toţi factorii care pot contribui la dezvoltarea regională.
     Într-o primă etapă cei care vor fi implicaţi în implementarea dezvoltării regionale vor trebui să dobândească toate deprinderile şi competenţele necesare, nu doar în cadrul structurilor de implementare, ci şi în rândul unei game largi de actori care participă la dezvoltarea regională în prezent şi în viitor..." mai spune strategia guvernamentală...
     Dacă este oportun sau nu să fie modificată structura administrativ-teritorială a României timpul o va dovedi. Subiectul în cauză poate reprezenta o temă de discuţie pentru politicieni, poate rămâne în continuare un subiect tabu sau, vorba preşedintelui Iliescu, "un subiect de discuţie la un pahar de bere sau vin pentru cei care vor să-şi antreneze mintea". Dacă şeful statului şi primul ministru nu ştiu că există un program de dezvoltare regională, atunci ce să mai zicem de ceilalţi politicieni preocupaţi doar de salariile şi problemele lor, de capitalul electoral. Cert este că în această luptă de idei trebuie să primeze interesul naţional, iar România trebuie să fie cea care câştigă şi implicit cetăţenii ei.
Dana MOTREANU