|
MESAJE PASTORALE LA SĂRBĂTOAREA NAȘTERII DOMNULUI
Familia sfântă din Nazaret - modelul familiei creştine
•ANDREI, Arhiepiscop al Alba Iuliei
"Când a venit plinirea vremii, ne spune Sfântul Apostol Pavel, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său în lume" (Galateni 4,4). Nu L-a trimis sub chipul unui împărat impunător şi înfricoşător, nici sub chipul unui extraterestru, ci sub chipul unui Copilaş plăpând. Şi unde? Într-o familie săracă, dar credincioasă şi armonioasă, din Nazaretul Galileii.
Iată de ce, acum la Crăciun, toate privirile creştine se îndreaptă înspre căsuţa din Nazaret unde bătrânul Iosif lucra, Maica Domnului păstra în inima ei cuvintele lui Dumnezeu, iar Pruncul Mântuitor "le era supus". (Luca 2, 51). (...)
Noi îi sfătuim pe credincioşii noştri să facă acum câteva lucruri posibile şi absolut necesare. Întâi de toate să meargă cu gândul la căsuţa armonioasă din Nazaret unde trăia Familia Sfântă şi să o ia ca exemplu. Apoi să se uite înapoi în timp la familia creştină din România, care s-a inspirat din acest exemplu. Şi vor găsi acolo, puse în lucrare, virtuţile care dădeau armonie şi trăinicie căminului. (...)
De o asemenea familie ideală îşi aducea aminte, în preajma Sfintelor Sărbători ale Crăciunului, poetul nostru naţional George Coşbuc: "E noapte, patul e făcut, dar cine să se culce?/Când mama spune de Iisus, cu glasu-i rar şi dulce./Cum S-a născut afară-n frig, în ieslea cea săracă,/Cum boii peste El suflau, căldură ca să-I facă./Cum au venit la ieslea Lui, păstorii de la stână/Şi îngerii din cer cântând, cu flori de măr în mână./ Iară, târziu, când ne prindea, pe vatra veche somnul,/În vis vedeam doar flori de măr şi-n faşă mic pe Domnul".
Dacă toate acestea ne-au atins măcar în treacăt sufletul, să încercăm, cu ajutorul lui Dumnezeu, să le punem în practică. Naşterea Domnului Hristos să ne fie de folos, Boboteaza să ne primenească sufletul, iar Anul Nou să-l prăznuim cu bucurie.
Sărbători fericite şi ani mulţi vă urez, cu îmbrăţişare sfântă!
Umilinţa stă la baza sfinţeniei
•LUCIAN, Arhiepiscop şi Mitropolit
Cu inimi pline de bucurie, de speranţă şi de dragoste, celebrăm şi în acest an planul de mântuire al lui Dumnezeu pentru omul şi lumea pe care le-a creat, prin întruparea Fiului şi Naşterea Lui din Maria Fecioara.
Celebrarea misterului Mântuirii noastre, jubilarea că cele veşnice se întâlnesc cu cele vremelnice, constituie esenţa sărbătorii. Acestea se imprimă în conduita creştinului, care se manifestă prin simplitate, discreţie şi cuminţenie, dar şi prin accente de fierbinte adoraţie.
Umilinţa stă la baza tuturor virtuţilor. Fără ea nu putem plăcea lui Dumnezeu. El le stă împotrivă celor mândri, iar celor smeriţi le dă har.
Umilinţa stă la baza sfinţeniei. Sfântul Augustin spune: "Vrei să fii sus? Începe de jos. Te pregăteşti să ridici foarte sus construcţia sfinţeniei? Pregăteşte mai întâi temelia care este umilinţa". Aceasta are două ramificaţii imediate: adevărul şi sinceritatea; să recunoşti şi să trăieşti în adevăr şi să te recunoşti ceea ce eşti.
Învăţăm, prin urmare, în preajma ieslei din Betleem, ceea ce suntem cu adevărat şi cât valorăm înaintea lui Dumnezeu şi a celorlalţi. Conştienţi fiind de locul pe care-l ocupăm în faţa lui Dumnezeu şi a oamenilor, în luptă cu numeroasele noastre tentaţii şi dorinţe de mărire deşartă, învăţăm ce a însemnat "deşertarea de Sine" a Fiului lui Dumnezeu prin întrupare, precum şi imensul rol asumat de "servitoarea Domnului", Maria, şi acceptăm golirea noastră de noi înşine, pentru ca Dumnezeu să lucreze în noi şi prin noi, planurile Sale.
Cu colindul aducător de bucurie pentru Naşterea Dumnezeiescului Prunc, vin din nou în casele, în familiile şi în comunităţile voastre parohiale, cu îngerii binevestitori ai speranţei din noaptea sfântă: "Nu vă temeţi. Vă binevestesc bucurie mare... Vi s-a născut astăzi Mântuitor, care este Cristos Domnul" (Lc 2,10 - 11).
|