CU OCHII PE MASS-MEDIA
La seceriş
     Marţi şi miercuri, la Reykjavik, în capitala Islandei, s-a desfăşurat una dintre cele mai importante întâlniri din istoria NATO, trasându-se practic noile graniţe ale Alianţei, chiar dacă în Comunicatul final al Consiliului sau la conferinţele de presă ale lui Colin Powell şi lordului Robertson au fost evitate orice referiri la numele ţărilor care urmează să fie invitate. În schimb, în culisele reuniunii s-a vorbit deschis despre şapte state ce vor fi convocate, inclusiv România. Dacă va fi invitată la Praga, aşa cum s-a prefigurat la Reykjavik, România va deveni automat un punct de importanţă strategică pentru Marea Neagră şi Caucaz. Lumea politică românească are însă cu totul alte treburi, între care războiul MApN - presă declanşat cu câteva zile în urmă. Totul a pornit de la un articol din "Wall Street Journal", în care se spunea că integrarea României în NATO este întârziată de persistenţa unui număr prea mare de foşti securişti în structurile de informaţii ale armatei şi nu numai. Acest articol a fost preluat de mai multe publicaţii româneşti. În replică, Biroul de presă al MApN a dat un comunicat-bombă care a inflamat cea mai mare parte a presei. Astfel, în "Curentul", din 13 mai, Tia Şerbănescu l-a taxat drept "atac armat" în stilul ei inimitabil. *"Ministerul Apărării Naţionale, considerat campionul nostru la integrarea în NATO, pare atât de convins că şi-a îndeplinit misiunea, încât a început să-şi risipească interesul şi muniţia şi asupra unor obiective civile. Nu e vorba de intervenţii în agricultură, ca altădată, când ajuta la strânsul recoltei, ci de presă, unde a intrat la seceriş. Primul care a intrat cu armele în paginile ziarelor a fost chiar ministrul Paşcu, care constata zilele trecute că "avem unele gazete care nu vor să fie controlate deloc!" sustrăgându-se astfel serviciului militar obligatoriu datorat puterii actuale. Urmându-i exemplul, Biroul de Presă al MApN a trecut de la recrutarea cu arcanul direct la ameninţări. Nemulţumit de felul în care unul din ziarele neînrolate ("Evenimentul zilei") a comentat articolul din "Wall Street Journal" şi de faptul că ziarul rebel a publicat o listă cu foşti securişti rezidenţi în armata actuală, ofiţerii de presă şi-au pus bocancii la contribuţie, asigurându-i "pe cei care utilizează metoda tropăitului informativ prin "bălăriile" presei suverane că integrarea în NATO se face totuşi după reguli şi principii foarte clar stabilite la Bruxelles, voinţa sau interesele indivizilor, oricine ar fi şi oriunde s-ar afla aceştia, rămânând marginale". Adică, oriunde s-ar afla indivizii, la "Wall Street Journal" sau în presa română, opiniile lor nu contează. N-au decât să tropăie cât vor - pentru că o fac degeaba - şi pe riscul lor. Iar dacă totuşi nu lasă bălăriile în pace, s-ar putea să-şi piardă sănătatea şi chiar viaţa - căci odată ajuns în bălării, comunicatul a scos Kalaşnikovul: "ca atare, nu ne rămâne decât să le mulţumim celor care "mor de grija altora", amintindu-le totuşi că şi viaţa lor e scurtă, iar sănătatea este şi pentru ei un bun prea de preţ care nu trebuie pus în pericol prin lansarea unor dezbateri cu un înalt consum emoţional, stresant". Ameninţare în toată regula! Sigur, există şi unele jigniri menite să îndulcească execuţia. Ideea că întâi "mor de grija altora" ca proştii şi abia apoi mor din cauza dezbaterilor cu înalt consum emoţional ar urma să-i scutească pe muribunzi de stres. Trecând peste faptul că şi MApN moare de grija altora - respectiv, a presei - nu ne rămâne (vorba comunicatului) decât să mulţumim ministerului pentru sinceritate. E mai bine să-ţi spună cineva direct în faţă ce te aşteaptă, decât să te amăgească. Oferta pentru ziarişti e clară: ori se supun controlului, ori tac din gură pentru că opiniile lor nu contează, ori se aleg cu o viaţă scurtă şi cu o sănătate şubredă. Bălăriile dăunează grav sănătăţii, tropăitul scurtează viaţa - ceea ce contravine, desigur, medicinei tradiţionale, dar nu şi tratamentelor din armată. Acum, dacă tot s-a ajuns aici, condamnaţii mai au dreptul la ultima dorinţă? Să moară la Bruxelles, de exemplu, departe de d-l Paşcu? Sau măcar la o ultimă întrebare - birourile astea chiar şi-au pierdut orice ruşine? - amintindu-le, totuşi, că şi puterea lor e scurtă, iar integrarea este şi pentru ele un bun prea de preţ, care nu trebuie pus în pericol prin lansarea unor comunicate cu un înalt conţinut antidemocratic, stresant". * Foarte stresante, de data aceasta pentru autorităţile române, trebuie să fi fost demersurile făcute în ultimele zile de Yoram Sheftel, celebrul avocat al Ioanei Maria Vlas. În talk-show-ul lui Marius Tucă acesta le-a ridiculizat pur şi simplu, reuşind să facă din detestata Vlas o victimă gata să-i ajute pe feneiştii disperaţi să-şi recapete banii. * "În loc să-l facă pe mesagerul Mariei Vlas să-şi muşte limba, autorităţile române au pierdut la scor. De ce? Pentru că n-au creat nici o secundă sentimentul că îi interesează găsirea vinovaţilor şi recuperarea banilor! Or, ambele capitole sunt importante şi pentru păgubiţi, şi pentru opinia publică. Orgoliul preşedintelui Iliescu şi cel al doamnei Rodica Stănoiu nu fac cât o ceapă degerată în raport cu nevoia de adevăr şi cu posibilitatea ca amăgiţii de la FNI să-şi recupereze din pagube. Mai mult, prin poziţia lor inflexibilă, autorităţile noastre au reuşit ca într-o singură seară să stârnească un val de suspiciuni. În două ore de emisiune televizată la Antena 1, oamenii au priceput un lucru. Că există prea mulţi mahări care nu vor ca Maria Vlas să spună unde sunt banii şi cine i-a luat. Ai noştri, naivi, începători şi mânjiţi cu miere, s-au umplut de ridicol când nimeni nu se mai aştepta. Au atras asupra lor o bănuială teribilă. N-au fost nici măcar atât de deştepţi încât să zică, să vedem, mai discutăm, condiţiile ni se par inacceptabile... Au crezut că-l ridiculizează pe israelian cu "nu avem ce negocia" şi, în loc să câştige consideraţia populaţiei, s-au strecurat ca şoriceii sub presiunea unui semn de întrebare de care nu mai pot scăpa. Râzând, Yoram Sheftel a relansat "Scandalul FNI"! În bâlbâielile justiţiei române, întoarcerea Mariei Vlas reaprinde speranţa păgubiţilor şi redeschide posibilitatea de a face lumină în cea mai scandaloasă ţeapă de după 1990. În două ceasuri, aleşii noştri au ameţit-o ca nişte găini!" (Cornel Nistorescu în "Evenimentul Zilei" din 15 mai) * Cam ameţit, chiar dacă nu se lasă, pare şi ministrul Turismului văzând cum i se usucă palmierii în vreme ce nici "Dracula Park" nu se simte prea bine. În "Academia Caţavencu" nr. 546 scrie că pe litoral s-au plantat, de fapt, ţeapalmieri, ca să rimeze probabil cu ţepele lui Dracula. Iată relatarea. *"Nici nu ne-am întins bine pe plajă, pe-o ureche, că am şi prins zvon din adâncuri cum că la umbra palmierilor înfipţi în faleza de la Mamaia au fost palmaţi bani grei. Săpând mai la rădăcină am descoperit subsolul afacerii, afânat de însuşi primarele Radu Mazăre. Domnia sa, ca plantă agăţătoare, s-a prins de această afacere cu putere, ca să obţină profit în felul specific încrengăturii din care face parte. Au fost cumpăraţi 146 de palmieri cu preţuri cuprinse între 500 şi 700 de euro bucata, conform surselor autorizate, asta în timp ce aceeaşi specie de arbuşti (Washington Filifera) se găseşte lejer la preţul de 200 de dolari bucata, preţ valabil în Bucureşti, la Deco Flora, Salex etc. Lucrările de plantare şi încasarea sumei aferente lor (de 4 miliarde de lei, conform surselor) au fost făcute de firma Pomacost, în jurul căreia este încolăcit, se spune, Mihai Mazăre, care e din acelaşi vrej cu primarul. Şi ca totul să aibă o terminaţie pe măsură, paza palmierilor e asigurată de departamentul primăriei "Siguranţa Cetăţeanului", apărut tot dintr-o firmă de-a lui Măzăriche. Iar ca la "afacerea palmierul" să contribuie toată ţara, Agathon, galanton, a decis să participe şi Ministerul Turismului cu vreo 30% din suma cheltuită. Corect ar fi să scrie acum de-a lungul litoralului: "În palmieri sunt banii dumneavoastră".
Maria Lucia MUNTEANU