"Prietenul bulgar"
     Se spune că fiecare îşi este singur prieten, fiecare îşi este singur duşman. Nimeni nu e, din natură, prietenul sau duşmanul cuiva. Prietenii şi duşmanii provin din interes. Din interes se naşte şi prietenia şi duşmănia. Se mai spune că prietenul sigur se cunoaşte în împrejurări nesigure. La fel de adevărat este că aşa cum lumea aceasta nu este veşnică şi prietenii noştri se schimbă odată cu norocul nostru.
     Cam aşa stau lucrurile şi cu "prietenul bulgar". Hotărârea luată de România şi Bulgaria cu un an în urmă de a trece mai uşor în tandem peste hopul NATO pare a fi fost mai mult de faţadă. Ceva de genul a doi oameni care la un moment dat se întâlnesc pe un drum, merg în acelaşi sens câteva sute de metri, până la prima intersecţie. Pe drum, mai mult din plictiseală, discută şi sporovăiesc împreună, se entuziasmează deopotrivă şi unul şi celălalt la câte o idee mai năstruşnică a unuia sau a celuilalt. În cele din urmă, ajunşi în intersecţie, fiecare o ia repede pe direcţia lui, apucând doar din mers să-şi mai spună la revedere sau... drum bun.
     Este drept că tandemul român-bulgar a fost creat în ideea unui flanc sudic comun al celor două state vecine în cadrul Alianţei Nord Atlantice - pentru un ţel comun - admiterea în NATO. Normal, atâta timp cât interesele sunt comune şi în ce priveşte intrarea în Uniunea Europeană, firesc ar fi fost să ne ţinem în continuare de mână, să păşim împreună şi peste pragul casei europene. Numai că... stupoare! Semaforul din intersecţia "Europa Unită" pare a arăta pentru unii "verde", pentru alţii "roşu"...
     Zvonurile care pluteau în aer la Bruxelles de câteva săptămâni au primit zilele acestea confirmarea: Bulgaria face presiuni pentru a se separa de România în privinţa admiterii în Uniunea Europeană pe motiv că este mult mai avansată în ce priveşte pregătirile de aderare.
     Mai mult, ministrul bulgar pentru Integrare Europeană - Meglena Kuneva - a cerut Uniunii Europene să fixeze un termen individual pentru aderarea ţării sale, întrucât consideră că ar fi trasă în jos de rezultatele nesatisfăcătoare ale vecinei şi totodată ale prietenei de drum de până acum - România.
     De fapt, de ce ridică mai sus capul decât noi "prietenul bulgar"? Principalul motiv care a dus la supraîncălzirea cefei sale groase este faptul că Sofia a reuşit să închidă până în prezent 22 de capitole de negociere, spre deosebire de Bucureşti, care a finalizat doar 13. În afară de acestea, vecinul nostru spune că a rezolvat deja mai bine problemele legate de combaterea corupţiei, diminuarea birocraţiei, atragerea investitorilor străini, etc.
     Acum, noi nu putem aprecia cât este de adevărat acest lucru, întrucât nu avem toate aceste date la îndemână. Ceea ce ştim şi noi, însă, este că turiştii români care tranzitează Bulgaria înspre ţările din Orient, Turcia sau Grecia de exemplu, sunt jefuiţi la drumul mare de vameşii şi poliţiştii bulgari. Atunci cum rămâne cu corupţia şi cu cinstea "prietenului bulgar"?
     Şi mai ştim că ani de-a rândul, după '90 încoace, mii, zeci de mii de bulgari au trecut Dunărea în România în scopul de a vinde castraveţi şi alte mirodenii pentru a-şi putea asigura pâinea de zi cu zi. Acestea, însă, se cam uită repede...
     Desigur că şi la noi corupţia şi birocraţia sunt încă în floare şi că reformele economice sunt abia la început. Poate fi adevărat că în unele domenii Bulgaria ne-a chiar luat-o înainte.
     Numai că pâra aceasta la Uniunea Europeană mie mi se pare a avea şi ceva iz de... invidie. Iar invidia ar putea veni chiar din zona paşilor făcuţi împreună pe drumul ce duce spre NATO.
     Cam prea mult s-a spus în ultima vreme că România reprezintă partenerul cel mai de nădejde al SUA şi al NATO din Europa de Sud -Est... Acest lucru a căzut, pesemne, ca un os în gâtul "prietenului bulgar".
     Se ştie şi se spune că acolo unde nu e comparaţie, nu poate exista nici invidie. Invidia se îndreaptă întotdeauna spre culmi. Înţeleptul Bion văzând un invidios foarte abătut a zis: "Sau i s-a întâmplat o mare nenorocire acestuia sau e pe cale să se producă o mare fericire altuia". Cam aşa stau lucrurile şi cu "prietenul bulgar". În rest, noi îi spunem de pe acum: La revedere, drum bun...