Cazanul politicii dâmboviţene pare să fiarbă la focul intens al apropiatului summit de la Praga, unde România îşi joacă o carte istorică. Într-o eventuală reuşită a acestui demers se vor bate cu pumnii în piept mai mult ca sigur Năstase, Iliescu, Geoană şi de ce nu, Petre Roman, Adrian Severin şi alţii, care vor să ciugulească cireaşa de pe tortul succesului. Cu toate acestea, jovialul Năstase nu pare a se afla în apele lui. De ce? Păi vin alegerile prezidenţiale şi PSD-ul are dificultăţi în a-şi prezenta un candidat. Premierul a încercat o stratagemă, aceea de a-l îndupleca pe Iliescu de-a mai rămâne la putere, mizând pe conservatorismul tipic mioritic care acceptă cu greu schimbarea. Ion Iliescu, fibră de politician autentic, a cam lansat mesaje dinspre Cotroceni, destul de iritante către "prinţul moştenitor", sfătuindu-l să abandoneze speculaţiile privind alegerile anticipate. În plus, Năstase are probleme şi cu partidul. Sunt suficienţi membri activi ai PSD-ului, care ascultă mai degrabă verbiajul grosolan al lui CV Tudor decât frazele frumos alambicate, cu neologisme suave ale lui Năstase. Se poate vedea acest lucru din comportamentul de naţionalism, intoleranţă şi xenofobie al acestora.
     Probleme serioase are d-l Năstase şi în "teritoriu", unde n-a reuşit să se impună în faţa şogunilor provinciali. Puterea mafiilor locale politice şi transpolitice a devenit atât de spinoasă încât ordinele venite de sus nu mai impresionează pe nimeni. Chiar şi prefecţii se gândesc serios pe cine e primejdios să supere, pe şeful cel mare aflat în Bucureşti sau pe rechinii locali, aflaţi la doi paşi. Dacă mai punem la socoteală că serviciile secrete sunt împânzite de oameni credincioşi lui Iliescu, ne dăm seama că guvernul pedalează în gol. Cum la capitolul reformei şi al nivelului de trai actuala putere a cam dat-o în bară, cum guvernarea erodează, e sigur că marele pesedist ştie ce-l aşteaptă. Promisiunile făcute în campania electorală s-au dovedit nişte baloane de săpun şi se întorc acum împotriva lui. Şi mai mult ca sigur că Năstase e obsedat cum să nu piardă totul. Iată de ce a plonjat ca un mare goal-keeper spre politica externă, unde s-a fotografiat cu marii lideri ai planetei. Din păcate pentru el, în domeniul politicii externe este serios concurat, ca să nu spunem eclipsat, de activul Mircea Geoană, chiar şi de Petre Roman ori Adrian Severin.
     În materie de progres economic, d-l Năstase n-a făcut mai nimic, ba mai mult a sprijinit mascat sistemul centralizat, comunist din economie, s-a lăsat sedus de cântecele de sirenă ale sindicatelor, n-a reuşit să atragă investitori străini. Aşa cum era normal, domnia sa trebuia să ia măsurile cele mai drastice în prima parte a mandatului, lăsând pentru partea a doua protecţia socială. Acum e târziu să mai întoarcă macazul, pentru că nu-l lasă propriii oameni, iar fără să facă reformă îşi reduce serios şansele de a-şi păstra puterea. Unde sunt cele 900.000 de locuri de muncă promise, reducerea impozitelor şi taxelor TVA, privatizarea mastodonţilor industriali? În schimb, el e dispus să demisioneze dacă nu vom fi admişi în NATO. Să fim serioşi. România dacă va intra în NATO nu va intra datorită prestaţiei d-lui Năstase ci pentru că NATO are nevoie de România, de poziţia ei geo-strategică.
     Având în vedere antipatia reală faţă de d-l Năstase, d-l Iliescu ar dori să găsească un candidat totalmente controlabil. Nu-i obligatoriu ca el să aparţină PSD-ului, ci ar putea foarte bine să fie un independent, dar dependent de Iliescu.