După aproape 60 de ani de aşteptare, în sfârşit putem exclama: VIN AMERICANII!!! Chiar dacă împrejurările sunt cu totul altele, adică de data asta nu trebuie să vină cu avioane de luptă pentru a ne sprijini în alungarea vreunui agresor extern, satisfacţia noastră trebuie să fie cel puţin la fel de mare pentru că ne vor aduce atât de mult râvnita... umbrelă NATO.
     În sfârşit, după mai multe săptămâni de derulare a jocului diplomatic gen "alba-neagra", adică vine-nu vine, Casa Albă a anunţat oficial că preşedintele George W. Bush va vizita România în prima zi după încheierea summitului NATO de la Praga (19-22 noiembrie), respectiv sâmbătă, 23 noiembrie a.c.
     Potrivit unor importante surse diplomatice, el va veni la Bucureşti pentru a ţine în Piaţa Revoluţiei discursul de acceptare în NATO pentru ţările balcanice, sosind direct din Lituania, unde se presupune că va fi ţinut deja discursul de salut pentru admiterea ţărilor balcanice.
     Iată, aşadar, că un mare vis al nostru, al tuturor românilor, este pe cale să se înfăptuiască: ADMITEREA ÎN ALIANŢA NORD - ATLANTICĂ (NATO). Este, desigur un motiv de mare bucurie şi satisfacţie pentru noi toţi, de a fi primiţi în "familia" celor mai puternice forţe militare din lume, de a fi recunoscuţi ca parteneri de nădejde ai acesteia. Aşa după cum recent a declarat însuşi preşedintele Ion Iliescu, "pentru România acest mare eveniment va însemna UN NOU ÎNCEPUT - prin care ţara va accede la lumea civilizată, de unde va primi sprijin pentru reformele sale interne".
     Va fi, dacă este să o spunem pe aia dreaptă, o mare eliberare psihologică a întregului popor român după peste 50 de ani de influenţă sovietică, perioadă în care viaţa şi destinul său au fost la cheremul marelui imperiu de la Răsărit.
     Pentru această realizare istorică merită felicitări întregul popor român şi, deopotrivă, toate forţele şi partidele politice din România, care au ştiut să-şi conjuge eforturile, indiferent că au fost la putere sau în opoziţie, în realizarea acestui important şi decisiv deziderat.
     În acelaşi timp, noi toţi trebuie să conştientizăm dimensiunea şi importanţa evenimentului şi să ne comportăm în aşa fel încât să fim cu adevărat la înălţimea lui. Adică, avem, într-adevăr, motive de mare bucurie, dar în acelaşi timp trebuie să realizăm că este abia începutul. Începutul unei noi lupte pentru a ne făuri cu adevărat o ţară democratică, un viitor mai bun, mai bogat, pe măsura aşteptărilor tuturor.
     Trebuie să fim conştienţi că mai avem încă multe de făcut atât pentru a fi mulţumiţi de noi înşine, cât şi pentru a dovedi lumii occidentale că locul nostru este cu adevărat în rândurile ei. Vor fi, mai mult ca sigur, şi de aici înainte încă mulţi ani de trudă şi sudoare. Reformele economice vor trebui dinamizate, pentru a putea făuri cu adevărat o economie de piaţă autentică, liberă şi prosperă, care în final să aducă bunăstarea şi fericirea tuturor.
     Alianţa Nord-Atlantică ne va oferi (SPERĂM!) şansa de a ne simţi apăraţi din exterior, tocmai pentru a ne putea dedica muncii asidue în interiorul frontierelor naţionale, pentru a ne putea face în linişte ordine şi curăţenie în propria casă.
     Pentru moment însă să ne pregătim să îl întâmpinăm cum se cuvine pe înaltul oaspete american. Peste doar câteva zile, vom putea rosti, în sfârşit, cu glas tare: WELCOME MISTER BUSH! WELCOME AMERICA!!