Ieri a început vizita preşedintelui României - Ion Iliescu la Moscova. Vizita în care preşedintele României este însoţit de o numeroasă delegaţie de parlamentari şi oameni de afaceri a fost calificată de ministrul de externe rus Igor Ivanov drept una crucială. Asta deoarece principalul moment al vizitei va fi semnarea în cursul zilei de astăzi, la Kremlin, a Tratatului ruso-român, un tratat care, spune premierul român Adrian Năstase, "ar fi trebuit semnat cu mulţi ani în urmă". Negociat ani de zile fără prea mare succes, tratatul deschide calea cooperării dintre Rusia şi România, dar şi mai departe dintre Rusia şi statele din Europa Centrală şi de Est care, încet-încet, încep să uite necazurile pe care Uniunea Sovietică li le-a pricinuit în trecut. Este un mare pas înainte pentru toţi deoarece lipsa dialogului dintre toate aceste state a determinat "pierderea a numeroase oportunităţi de natură politică şi economică". Prin semnarea acestui tratat, Rusia vrea să arate încă o dată întregii Europe că politica externă a Kremlinului s-a schimbat, dar şi să-şi întărească poziţia în Europa de mâine, o construcţie politică în care Rusia îşi doreşte un rol de mare influenţă, deşi deocamdată este cam în afara jocului. Şi foarte probabil va reuşi pentru că o ţară cu întinderea, populaţia şi mai ales piaţa de desfacere a Rusiei nu poate fi ignorată.
     La deblocarea discuţiilor asupra textului Tratatului ruso-român au contribuit o mai mare flexibilitate a ambelor părţi şi nuanţarea cerinţelor în privinţa recunoaşterii Tratatului Ribentropp-Molotov şi a retrocedării imediate şi integrale a Tezaurului românesc depozitat în anul 1917 la Moscova. În această ultimă privinţă s-a decis formarea unei comisii mixte care să cerceteze ce s-a întâmplat cu tezaurul României (depozitat la Moscova cu respectarea tuturor prevederilor tratatelor internaţionale ale vremii) în cei aproape 90 de ani de când a părăsit teritoriul românesc. Nu de aceeaşi flexibilitate dau însă dovadă câteva organizaţii civice din România care într-un "Apel", consideră că prin actualul text al tratatului se escamotează problemele litigioase - Tezaurul şi stabilirea responsabilităţilor în rapturile teritoriale din 1940 şi participarea pe cale de consecinţă a României în Războiul din Est între anii 1941-1944". Autorii apelului sunt în acelaşi timp temători ca nu cumva textul tratatului să conţină prevederi care să nu pună un echilibru clar între România şi Federaţia Rusă şi de aceea cer guvernului român mediatizarea imediată a textului integral al tratatului şi supunerea lui unei largi dezbateri publice.
     Reiese din acest apel teama devenită deja desuetă ca nu cumva Rusia să profite din nou de pe urma stabilirii de relaţii normale între state şi să ne atragă în sfera sa de influenţă. O teamă cultivată chiar de unele elite intelectuale care n-au înţeles că nu numai România a trecut în acei ani printr-o transformare profundă, ci şi Uniunea Sovietică, devenită acum Federaţia Rusă. În paralel cu românii şi ruşii au înţeles beneficiile democraţiei şi economiei de piaţă, deşi nostalgici mai există de ambele părţi. Dar ei sunt în minoritate pentru că majoritatea a înţeles care este acum mersul istoriei. Şi poate ar fi mai bine să le reamintim acum de multele întreprinderi româneşti care au dat faliment în urma îngheţării relaţiilor politice şi economice româno-ruse, de pierderea a mii de locuri de muncă şi implicit de pierderea bunăstării a mii de familii de români.