Veţi spune, poate, că termenul folosit în titlul articolului de faţă este prea dur. Ba dimpotrivă, cred că e cât se poate de potrivit şi ar putea fi extins nu numai la marile averi româneşti ci şi la deţinătorii monopolului puterii. Dar să vorbim la modul concret! Nu dorim să revenim asupra "fenomenului" mineriadelor, care a fost tratat în amănunt în presa românească şi în cea străină, dar care e termenul ce ar putea fi folosit în cazul unor astfel de acţiuni destabilizatoare, în cazul manipulării unei întregi clase sociale şi a asmuţirii ei împotriva alteia, la fel de sărace şi de nemulţumite, din dorinţa de a păstra puterea (sau de a o recupera, cum a fost cazul în 1999)? Cum pot fi categorisite declaraţiile elucubrante ale unor lideri politici, care ne creează prejudicii de imagine greu de calculat şi ne determină să regresăm vizibil în toate eforturile noastre de integrare? Cum pot fi definite "relaţionările" în beneficiu propriu ale unora dintre membrii corpului nostru diplomatic aflaţi în misiune prin alte ţări? (Cu câteva luni de zile în urmă, dacă vă mai amintiţi, un grup de diplomaţi români au fost chemaţi la Bucureşti şi admonestaţi de preşedinte. Nu s-au dezvăluit atunci motivele "tunetelor şi fulgerelor" prezidenţiale, dar ele trebuie să fi fost foarte grave pentru a justifica o astfel de măsură!). Un exemplu similar îl constituie obişnuinţa diferiţilor funcţionari publici români de a solicita comisioane oamenilor de afaceri străini, la orice demers, oricât de mărunt şi de legal, pe care-l fac aceştia. (Efectul este descurajarea investitorilor, fapt sesizat recent şi de ambasadorul SUA la Bucureşti, dl. Michael Guest, şi dovedit de raportul aflat în faza de elaborare de către oficialii americani, privind climatul investiţional în ţara noastră).
     Şirul ar putea continua la nesfârşit, dar nu ar fi complet dacă nu am da câteva exemple din zona marilor afaceri tunuri care au destabilizat sistemul financiar- bancar şi economia, pe ansamblul ei. Falimentarea spectaculoasă a unor bănci, de pildă, şi evaporarea economiilor de-o viaţă a zeci de mii de români. Cum? Simplu: prin credite acordate aiurea, chiar ştiindu-se de la început că nu vor fi recuperate niciodată ("Bancorex" a oferit, astfel, un credit de 1,5 milioane de dolari unei firme care a girat cu... rondul de flori din curtea întreprinderii, Banca "Albina" a oferit un credit asemănător unui cetăţean care a girat cu... cimitirul, etc.) Să mai adăugăm la acestea fondurile de investiţii? Sau distrugerea efectivă a sectorului minier şi transformarea lui în "placă turnantă" pentru mişcări politice "de culise"? Sau "evaporarea" stabilităţii româneşti agricole (altădată dătătoare de stabilitate)? Să mai adăugăm transformarea specialiştilor (din orice domeniu) în "sclembărici" politici, care fac programe de restructurare, cu "tichia în trei colţuri... trandafirii" pe cap?
     Nu are rost! Haideţi, mai bine să tăcem! Să tăcem toată naţia, ca şi Constantin Tănase, la ultima sa apariţie în faţa unei puteri (cea rusească), ce-i distrusese crezul de-o viaţă în democraţie (plus rinichii): "Tic, tac, tic, tac, tac, tac, tac, tac, tac...!"(Ca un fel de replică a mitralierei tuturor puterilor, dintotdeauna!)
     Şi, cu toate acestea, presa nu are dreptul să tacă! Nici dumneavoastră, români, oriunde v-aţi afla! Noapte bună, aşadar, şi... deşteptare plăcută!