E încă vară şi e cald. Lumea bună, lumea snoabă dar şi puţini pensionari (trăiască sindicatele!) s-a pripăşit la mare, defulându-se cu valurile înspumate ale mării, cu muzica, cu show-urile, cu răcoritoarele şi tot soiul de artificii telenovelistice. Plajele Neptunului şi ale Olimpului ar fi fost ele şi mai pline dacă agenţii turistici n-ar fi ţinut atâta la preţ. Mai mult ca sigur că restul de turişti care să umple ciorchine plajele Mării Negre au ales la acelaşi preţ, dar la servicii mult mai bune, o cu totul altă destinaţie: Mallorca, Baleare, ţărmurile însorite ale Adriaticii şi Mediteranei sau mă rog, poate zone mult mai exotice din îndepărtata şi magica Asie. Dar în ciuda sărăciei care suflă prin buzunarele multora, posturile de televiziune fac o propagandă nebună mării şi farmecelor sale, încercând cu o persuasiune demnă de o cauză mai nobilă, să ne inducă sentimentul unei vacanţe, dacă nu de vis, măcar plăcută. Oriunde baleezi cu telecomanda pe posturile noastre de televiziune, atât cea naţională, pe care o subvenţionează cei care stau acasă şi se prăjesc pe ogoarele sărace ale patriei sau pe caldarâmurile înfierbântate de căldură, dai de tot felul de scălâmbăieli, de trupuri goale de cântăreţi şi dansatoare, de show-bizzmani ce descind parcă de la Miami Beach sau Caraibe.
     Pe ici pe colo mai vezi pe "sticla naţională" şi oameni de valoare, figuri care îţi produc o reală plăcere ca şi moderatoare pline de sex-appeal, gen Mihaela Rădulescu sau Irina Păcuraru. E bine că lumea se distrează, îşi reîncarcă bateriile şi se întoarce la muncă în fabrici şi uzine, în Parlament, în ministere ce par la ora asta nişte etuve, cu poftă de viaţă. Ai senzaţia privind ecranele televiziunilor private şi naţională că întreaga ţară se află într-un interminabil zaiafet, într-o tabără de distracţie, într-un soi de transă, în care îţi vine să crezi că românul n-a dus-o niciodată mai bine ca acum. Uită de sărăcie, de factura la electricitate, telefon şi gaz, de drumurile şi aleile desfigurate ale oraşelor în care îşi duc viaţa. Încearcă şi amărăştenii s-o ia din loc, optând pentru un tăpşan verde, un colnic de pădure sau malul umbros al unei văi, cu micii şi mangalul în traistă, cu berea şi coca-cola în portbagajul unor Dacii rablagite. Dar din întâmplare, spre ironia sorţii, trec pe lângă vilele lui cutare şi cutărică, adevărate palate ridicate în cel mai autentic kitsch, dovezi clare ale noului ciocoism, ale noilor parveniţi. Noroc că vulgul mileniului III nu are acces la televiziunea patronată de magnaţi şi rămâne cu "sticla naţională" ca pe vremea geniului carpatin, că altfel i s-ar acri de tot viaţa pe care o duce. Norocul nostru, sau mai bune zis al guvernanţilor, că începe fotbalul, singurul divertisment accesibil tuturor românilor, Procesul etapei, iar mai nou Recurs la Procesul etapei, că de, din doi români, niciodată nu ştii care e cel mai al dracului. Asta într-un caz fericit, dacă nu cumva te păleşte soarele în moalele capului şi faci vreo năzbâtie şi ajungând la spital, medicii se uită la tine ca la un extraterestru pentru că nu au ce să-ţi facă, ce medicamente să-ţi dea, nu au pat în care să te pună, pentru că România atât de mult a progresat după Revoluţie încât şi-a înjumătăţit paturile din spitale, iar multe unităţi spitaliceşti au dispărut de pe hărţile edilitare. A rămas liber doar drumul spre locul de veci.
     Pun pariu că e vară şi că lumea e plină de flăcăi şi june aţâţătoare, unu şi unu şi că se acumulează energii pentru a trece cu bine peste iarna ce ne aşteaptă. Şi apoi ne vom înveseli nevoie mare la spumoasele talk-show-uri din campania electorală unde se vor debita inepţii cu toptanul, năzbâtii, panseuri şi vorbe de duh multicolore. Şi mai pun pariu că vor ieşi învingători ai noştri.