Politicienii, ca şi procurorii şi celelalte organe de cercetare se izbesc mereu de "Dosarul flotei" ca de un aisberg. Multă vreme el a fost uitat şi scos din când în când la vedere ca o pisică de care trebuie să se sperie şoarecii Opoziţiei. Acum el a devenit un cal de bătaie politic, când normal ar fi fost ca acest caz să fie tratat strictamente pe terenul justiţiei. Întrebarea este evidentă: s-a furat sau nu flota? Organele de cercetare ar trebui să-şi facă datoria fără a fi atenţionate sau aţâţate de partidele aflate la putere. E o întreagă nebuloasă. Cert este însă că flota a dispărut. N-a fost ea înghiţită de Triunghiul Bermudelor, dar sigur se află sub pavilioane străine. Care? Mister total. Cândva, în mandatul său, preşedintele Emil Constantinescu a solicitat specialiştilor olandezi în shipping să descâlcească această enigmă: au fost vapoarele româneşti vândute, închiriate, sechestrate sau pur şi simplu pierdute prin cine ştie ce porturi ale lumii? Oricât ar fi fost de învechite, de fiare vechi ca mai toate întreprinderile, cum s-a acreditat odată ideea, situaţia lor trebuie lămurită şi mai ales cine se află în spatele acestei afaceri sau mai bine zis a dispariţiei flotei în ceaţă. Din păcate, dosarul flotei a fost înmormântat ca atâtea altele, cum ar fi afacerea FNI, falimentul Bankcoop, numeroase privatizări frauduloase şi alte mişmaşuri post-privatizare, fie că cercetările mergeau anevoios şi trebuiau instrumentate probe serioase, fie că nu s-a vrut. Acum iată că a reizbucnit scandalul flotei dispărute, dându-i-se o tentă politică.
     Apele vor trebui despărţite de uscat în sensul că acest caz trebuie descotorosit de toate conotaţiile politice, iar fostul ministru al Transporturilor pe vremea când această mult-hulită flotă a pierit, n-ar trebui să pozeze în victimă, într-o "înscenare politică". Până la proba contrarie, e dreptul lui Băsescu să se considere victimă, să acuze PNA-ul, justiţia, PSD-ul şi chiar pe şeful statului, dar cercetările trebuie făcute pe îndelete, operând cu probe clare. Trebuie să existe mai întâi o sentinţă şi atunci vom putea şti dacă Băsescu e nevinovat sau victimă. Oarecum diferit de Băsescu se comportă celălalt fost ministru făcut şi el vinovat, Novac, care însă n-a acceptat circul public făcut de Băsescu. În mod normal, dar ce mai e normal în ţara asta, primarul general al Capitalei, băţos cum îl ştim ar fi trebuit să fie primul care să fie interesat în a se face lumină în acest dosar nebulos şi stufos. Şi nu acum, ci cu mulţi ani în urmă. A adoptat şi el tactica pe care au folosit-o şi alţii de după el crezând că lucrurile vor fi tergiversate şi apoi uitate. Dar ori de câte ori un caz greu nu este elucidat planează întotdeauna suspiciunea, ori el dacă se consideră un om corect, un politician cu rectitudine morală ar trebui să ceară răspicat elucidarea cazului. Până una-alta planează asupra lui incertitudinea şi-i va dăuna imaginii sale în preajma alegerilor.
     Este indubitabil că acest complicat caz nu poate fi finalizat decât de către justiţie, iar PNA-ul, comisia prezidenţială, precum şi organele poliţieneşti se implică în acest dosar numai aşa ca să se afle în treabă, ca să-l înfunde pe Băsescu. Faptul că liderul PD se numără printre învinuiţi obligă organele de cercetare la o cântărire cât se poate de corectă a faptelor, a probelor înainte de a formula decizia de punere sub acuzare. E bine să subliniem că dacă procesul are şi trebuie să aibă loc şi Băsescu va ieşi curat, cei care vor avea de tras ponoasele sunt PSD-ul, Puterea, Cotroceniul. Iar dacă Băsescu va pierde, partidul său va primi o grea lovitură. Aşadar, va fi un meci tare, cu miză mare şi totul depinde de arbitri, cât de corecţi vor fi ei, iar într-un asemenea proces n-au ce căuta ingerinţele politicului, mai cu seamă că şi pe căciula PSD-iştilor se află destule muşte, a se citi megascandaluri financiare şi jafuri naţionale pe care poliţia economică le-a făcut publice, dar au rămas înmormântate. Vânt bun la pupă!