A trecut ceva timp de când dl. Iliescu nu ne-a mai surprins cu gesturi necontrolate, cu ghiduşii pe care domniei sale îi place să le facă. Ne gândeam cu oarecare satisfacţie că locatarul de la Cotroceni îşi vede liniştit şi calm de prerogativele sale, menţinându-se pe o linie de echilibru între partide, de intervenţii de bon ton în viaţa civilă. De curând, domnia sa, dintr-un exces de zel pesedist, a făcut unele boacăne. Mai întâi a fost doleanţa sau intenţia de a-l graţia pe Miron Cozma, care a produs indignare în societatea civilă şi în rândurile opoziţiei. Pentru mai toată lumea s-a văzut clar că porumbelul scos pe gură zboară către partidul la care se va întoarce mai mult ca sigur, după expirarea mandatului de preşedinte şi fireşte, către alegători. Fiind convins că s-a pripit cu haiducul Cozma, Iliescu a început s-o scalde. Dar întotdeauna o gafă e urmată de o altă gafă. Acelaşi domn Iliescu a provocat un scandal în străinătate, de data aceasta la nivel diplomatic. Este cunoscut de acum faptul că dl. Iliescu a acordat un interviu cotidianului israelian Na'aretz în care a afirmat că în lagărele de concentrare n-au fost numai evrei ci şi reprezentanţi ai altor etnii din România, că în timpul războiului comuniştii au fost trataţi la fel ca evreii. Eroare sau rea credinţă? Dl. Iliescu ignoră că evreii au fost trimişi în lagărele de concentrare pentru a fi exterminaţi, nu doar pentru a fi puşi la muncă. Prin urmare, evreilor trebuia să li se aplice soluţia finală, pentru simplul fapt că erau evrei şi li s-a aplicat acest regim de exterminare nu numai în lagărele de concentrare. Acest fapt e un adevăr istoric de multă vreme demonstrat şi nu e o descoperire de ultimă oră, aşa cum a afirmat dl. Iliescu.
     Poate fi admisă ipoteza că dl. Iliescu n-a ştiut acest lucru, deoarece pe unde s-a şcolit în tinereţe n-a învăţat la istorie despre Holocaust. Poate că d-sa e o victimă a istoriografiei autohtone şi sovietice. Oare nu s-a găsit nimeni la Cotroceni care să-i spună lui Iliescu că insultă urmaşii victimelor Holocaustului şi memoria celor ucişi? Dl. Iliescu are dreptate să se plângă de faptul că tatăl său n-a supravieţuit decât puţină vreme după ce a fost eliberat din lagărul de la Tg. Jiu din cauza convingerilor sale comuniste. Dar a generaliza, spunând că în România comuniştii au fost trataţi ca evreii în perioada lui Antonescu, e o cale cam lungă, e o greşeală impardonabilă.
     Dar numai cu câteva săptămâni mai înainte guvernul României a declarat că în România n-a fost Holocaust, iar dl. Iliescu a declarat că era mai bine ca guvernul să se abţină de la o astfel de afirmaţie. Dacă scandalul de atunci a fost aplanat, graţie intervenţiei preşedintelui Iliescu, iată că acum însăşi d-sa provoacă un scandal şi mai mare. Ulterior, dl. Iliescu a dat înapoi printr-un comunicat ambiguu. Întrebarea se pune firesc: de ce a produs scandalul iniţial dl. Iliescu? Unii ar fi de părere că preşedintele a încercat să-i tempereze pe unii evrei care-şi cer înapoi proprietăţile luate cu japca de regimul comunist. Mai bine ar fi zis că România nu are bani, că e o ţară săracă. Dar mai rău este că nu la asta s-a gândit dl. Iliescu, ci la cum să obţină voturile PRM-ului pentru partidul de guvernământ. Mai nou, dl. Iliescu e mai puţin preşedinte cât agent electoral al PSD-ului. Ultimele ieşiri la rampă ale d-sale sunt explicabile. Simpatia deosebită pentru Cozma înseamnă un anumit număr de voturi în schimb. Interpretarea Holocaustului ar putea aduce voturi PSD-ului din partea alegătorilor aceluiaşi PRM. Se poate spune încă de pe acum că preşedintele Ion Iliescu va conta mai puţin pe voinţa sa de a ajunge preşedintele PSD, cât pe dorinţa ca acesta să câştige alegerile.