•O victorie à la Danemarca, pe ultima sută de metri a unui referendum marcat de absenteism
      Cel mai mare eveniment politic al anului, referendumul pentru adoptarea Legii de revizuire a Constituţiei, s-a consumat. În chinuri. Pentru că nu altfel putem cataloga apelurile repetate, chiar disperate ale autorităţilor de tot felul care îndemnau pe toate posturile de radio şi TV cetăţenii să se prezinte la vot. S-a spus că explicaţia slabei prezenţe la urne ar fi ba vremea proastă, ba sancţionarea partidului de guvernământ (uitând că textul noii Constituţii nu este creaţia PSD şi că acum nu se vota un partid, ci viitorul ţării), ba câte şi mai câte. Credem însă că tocmai cauza principală a acestei absenţe a fost omisă - lipsa de cultură politică a românilor. Puţini dintre ei înţeleg la 14 ani de la Revoluţia din 1989 că democraţia este reprezentativă şi participativă. Or despre participare vrem să facem acum vorbire. Sau mai bine zis despre neparticipare. În 1989 s-a ieşit în stradă pentru dreptul cetăţeanului de a participa la deciziile politice. Un referendum chiar asta înseamnă - consultarea populaţiei în probleme de interes major. Iar referendumul pentru Constituţie este cel mai important pentru că stabileşte principiile pe baza cărora se va adopta întreaga legislaţie sectorială. Acea legislaţie pe care de ani buni românii o reclamă ca prea stufoasă sau neconformă cu cerinţele modernităţii. Acea legislaţie care le face "viaţa grea"! Şi, surpriză, când au avut ocazia de a schimba principiile constituţionale, românii s-au lăsat greu de urnit.
    Democraţia mai înseamnă şi responsabilitate, a politicienilor, dar şi a cetăţenilor, care au ocazia din patru în patru ani să-şi sancţioneze reprezentanţii, sau participând la referendum să decidă principiile dezvoltării viitoare a societăţii. Din păcate, acest referendum ne-a demonstrat că tocmai responsabilitatea este punctul slab. Nici cetăţenii, nici politicienii nu par să fi înţeles exact importanţa momentului. Nu discutăm acum despre membrii Partidului România Mare, ale căror opinii retrograde şi extremiste sunt binecunoscute. Dar ne putem întreba ce au făcut parlamentarii tuturor celorlalte partide în săptămâna dinaintea referendumului. O săptămână în care au primit liber de la Parlament tocmai pentru a face în teritoriu muncă de lămurire a cetăţenilor asupra importanţei modificării Constituţiei. Mai nimic, pentru că rezultatele o dovedesc. În ce-i priveşte pe reprezentanţii PSD, a fost nevoie de o videoconferinţă urgentă şi drastică în care Octav Cozmâncă să le amintească ameninţător liderilor din teritoriu de criteriile de performanţă.
    Desigur că cetăţenii nu pot fi duşi cu forţa la vot. Ar fi nedemocratic. Or tocmai aici ar fi trebuit să muncească politicienii, să le explice cetăţenilor ce şi cum. Se pare însă că cetăţeanul român mediu nu s-a dezbărat încă de ideea statului tătuc de la care aşteaptă bani, şi legi mai bune, neînţelegând că pentru toate acestea trebuie din când în când să facă şi el un efort. Este imoral ca după ce ai refuzat să-ţi exprimi părerea să vii să critici. Dar asta se întâmplă în România. Iar cauza este tocmai lipsa culturii politice. Textul modificat al Constituţiei prevede garantarea accesului la cultură. Poate că o lege ar trebui să stabilească obligativitatea culturii politice pentru toţi cetăţenii. În interesul nostru al tuturor.