În dorinţa de a lămuri problema nefericirii cronice de care suferă românii, cotidianul "Naţional" a abordat câţiva studenţi din Nigeria, ţara cea mai veselă de pe mapamond. Aflaţi la studii în Bucureşti, tinerii nigerieni consultaţi au fost de părere că românii sunt excesiv preocupaţi de bani, în condiţiile în care necazurile semenilor lor îi lasă, de cele mai multe ori, indiferenţi. Subscriem, mai ales că fericiţii de nigerieni sunt cel puţin la fel de săraci ca românii iar la capitolul corupţie au şi ei rezultate excepţionale. Se vede treaba, însă, că nu-şi bat capul cu ele şi nici cu ziua de mâine. E de presupus, de asemenea, că nigerienii nu au sau nu se uită la talk-show-uri de felul celor care marţi seara, de exemplu, ar fi putut să-i scoată din minţi pe telespectatorii posturilor Antena 1 ("Marius Tucă Show"), B1 ("Naşul") şi TVR1 ("Maşina de tocat"), dacă ei ar fi încercat să găsească urme de moralitate în poziţiile unora dintre politicienii invitaţi.
    Pe Antena 1, de exemplu, fălcosul Mischie, preşedintele pesedist al Consiliului judeţean Gorj şi afacerist de succes pe bază de fonduri Phare şi diverse învârteli, i-a arătat lui Mircea Dinescu muşchii lui de baron local cu mare influenţă în partidul celor trei roze. Autoprezentat drept profesor cu doctoratul în Grigore Iulian, martir al închisorilor comuniste, Mischie nu şi-a putut aminti numele tezei de doctorat a celui despre care a scris cu mâna altcuiva, probabil, căci exprimarea lui în limba română n-ar fi putut convinge nici un profesor onest să-l treacă în clasa a cincea. Foarte simţitor, în schimb, Mischie a cumpărat cavoul "idolului" său, considerând că un asemenea gest, sancţionat cum se cuvine de Mircea Dinescu, în stilul lui inconfundabil, era perfect îndreptăţit. La fel de normal i s-a părut baronului PSD ca, la debutul anului şcolar, toată familia Mischie să ia cuvântul în faţa elevilor din Târgu Jiu, singura excepţie fiind prezentată sub numele de "colega domnişoarei Mischie". Cum să nu fie nefericiţi românii văzând că, "vorba lu' Dinescu", România postceauşistă a ajuns la cheremul câtorva zeci de dictatori mai mici, dar agresivi la culme şi pleznind de tupeu mai ceva ca vampirii după "masa" luată direct din gâtul victimelor lor? Încotro să-şi îndrepte ochii cei scârbiţi de asemenea specimene şi de practicile lor abuzive? În mod normal ei ar trebui să se poată refugia pe terenul opoziţiei. Ce te faci însă când, hotărât să-ţi foloseşti votul pentru a detrona PSD-ul, afli că el ar putea ajunge fix în urna acestuia, via PNŢCD, de exemplu. Exemplul acesta ne-a fost sugerat de un articol apărut tot în "Naţional", potrivit căruia Victor Ciorbea ar fi bătut palma cu Adrian Năstase pentru a-l compromite pe Traian Băsescu în schimbul salvării PNŢCD-ului. Sau, mă rog, a "sărăciei" şi a "neamurilor" acestui partid. Deşi la "Naşul", în faţa moderatorului Radu Moraru şi a liberalului Adrian Cioroianu, liderul PNŢCD a negat orice înţelegere pe sub masă cu PSD-ul, noi ştim că un asemenea lucru n-ar fi cu totul exclus. Comportamentul PNŢCD Alba, care în 1996 a înfrăţit Convenţia Democratică supusă lui Ion Berciu cu PDSR-ul lui Ioan Rus, în cadrul Consiliului judeţean, este un bun argument în acest sens. Pe de altă parte, declaraţiile anti-PSD ale liderilor de acum ai PNŢCD Alba nu fac nici cât o ceapă degerată când, în Consiliul judeţean, consilierii acestui partid votează cot la cot cu colegii lor din partidul de guvernământ şi din UDMR. În interesul cetăţenilor cumva? Să fim serioşi. Şi să nu ne mai mirăm că electoratul votează cu Doroftei, cel învins de cântar, pentru simplul motiv că a avut bunul simţ de a-şi asuma răspunderea pentru în­frân­gerea suferită şi de a le cere scuze fanilor pentru decepţia pe care le-a provocat-o.