"HRISTOS SE NAŞTE, MĂRIŢI-L, HRISTOS DIN CERURI, ÎNTÂMPINAŢI-L, HRISTOS PE PĂ­MÂNT, ÎNĂLŢAŢI-VĂ"       Despre naştere în Evangheliile canonice au scris doar Matei şi Luca. Matei şi-a legat relatarea naşterii lui Iisus de magi şi stea. Stea­ua din Betleem sau Steaua naşterii lui Iisus este din punct de vedere ştiinţific, conjuncţia planetelor Jupi­ter şi Saturn din anul 7 î. Hr., concluzionând că Iisus s-a născut marţi, 2 de­cembrie, anul 7 î. Hr. Ca argument în plus, Matei aduce uciderea pruncilor: "Iar când Irod a văzut că a fost amăgit de magi, s-a mâniat foarte şi, trimiţând a ucis pe toţi pruncii care erau în Betleem şi în toate hotarele lui, de 2 ani şi mai în jos, după timpul pe care îl aflase de la magi" (2,16). Conform dr. Liviu Mircea de la Observatorul Astronomic Cluj-Napoca şi Ionuţ Ileşoi III Fizică Univ. Babeş-Bolyai Cluj- Napoca, acest episod este relatat de istoricul roman Ambrosius T. Macrobius în "Saturnaliorum Conviviorum" (Saturnalia), care conţine 7 cărţi. În cartea a II-a la cap. IV citim că împăratul Augustus: "Când a auzit că între copiii de 2 ani şi mai mici ucişi în Siria din porunca lui Irod, regele Iudeilor, se afla omorât şi fiul lui, a spus: Este mai bine de a fi porcul lui Irod decât fiul lui", ştiind că evreii nu taie porci fiindcă ei nu mănâncă carne de porc (aici este vorba despre un fiu al lui Augustus). Dar istoricii nu cred că Irod (37-4 î.Hr.) a urmărit tăierea pruncului Iisus şi au dreptate. Conform Proto­evangheliei lui Iacob scrisă între anii 50 - 60 , în aceeaşi perioadă de timp Irod l-a ucis pe marele preot Zaharia deoarece nu i-a găsit copilul (pe Ioan Botezătorul) ca să-l omoare. Deci pe pruncul Ioan, zis ulterior şi Botezătorul, urmărea Irod să-l taie, nu pe Iisus. Este adevărat că pruncul Ioan era mai mare cu doar 6 luni decât pruncul Iisus şi Matei, scriindu-şi Evanghelia în anul 75, l-a deificat pe Iisus folosindu-se de prorocul Ieremia: "Glas se aude în Rama, bocet şi plângere amară. Rahila îşi plânge copiii şi nu vrea să se mângâie de copiii săi, pentru că nu mai sunt" (31,15). Ieremia se referă la soarta copiilor deportaţi în Babilon de Nebucadneţar în anul 586 î. Hr. Dar Matei îşi leagă relatarea din a sa Evanghelie de mormântul Rahelei (nevasta lui Iacov), aflat la doar 2 km de peştera naşterii lui Iisus, nu de copiii deportaţi. Nu se poate stabili data exactă, dar se deduce că Irod a ordonat uciderea pruncilor către sfârşitul domniei lui, el murind în prima decadă a lunii aprilie anul 4 î. Hr. (este posibil în jurul datei de 10 aprilie), conform lui Iosif Flavius (Antichităţi Iudaice). Cel mai probabil pare anul 5 î. Hr. Deci şi episodul uciderii pruncilor, ordonat de Irod, este un argument favorabil că Iisus s-a născut în 2 decembrie anul 7 î. Hr.
    Mult mai exact este Luca, tovarăşul credincios al lui Pavel, care şi-a scris Evanghelia între anii 90 -95 (după teologi în anul 70). A fost cetăţean al Antiohiei, de naţionalitate greacă, îl chema Lukios, însă coreligionarii săi l-au numit Lukas. De profesie a fost medic, a practicat pictura şi avea cunoştinţe remarcabile de drept. În a sa Evanghelie citim "În zilele acelea a ieşit porunca de la Cezarul August să se înscrie toată lumea. Această scriere s-a făcut întâi pe când Quirinius ocârmuia Siria" (2, 1-2)
    Recensământul avea loc în Imperiul Roman la fiecare 14 ani, afectând alături de cetăţenii romani, Spania, Galia, Egiptul, Siria şi Palestina. Dregătorul Quirinius era senatorul P. Sulpicius Quirinius, cunoscut din documente romane. Împăratul Augustus (30 î. Hr.-19 august 14) a dat o înaltă apreciere remarcabilelor calităţi de militar şi administrator al acestui arivist. El s-a născut într-un mediu modest lângă Tusculum din dealurile albane, o staţiune favorită a familiilor romane nobile. În anul 6 Quirinius a plecat în Siria în calitate de trimis al împăratului. Coponius a fost trimis de Roma împreună cu el, pentru a fi primul prefect al Iudeii. Între anii 6 şi 7, Quirinius şi Coponius au organizat un recensământ. Acesta însă nu putea fi cel la care se refera evanghelistul Luca, fiindcă în acea vreme Iisus avea în jur de 13-14 ani. Conform relatării Evangheliei, recensământul decretat de Cezar Augustus a avut loc în jurul anului naşterii lui Iisus. Este oare cu putinţă ca Luca să fi făcut o greşeală? Timp îndelungat aşa s-a crezut. Însă, un fragment dintr-o inscripţie romană descoperită în Ankara (Turcia) a adus lumină în această problemă.
    În privinţa recensământului, cel mai edificator document istoric de pe timpul lui Augustus este Monumentum Ancyranum, din Ancyra fosta capitală a provinciei Galatia. Verancsics Antal, episcop de Eger (Ungaria), Ambasador al împăratului Ferdinand I la sultanul Suleiman II, a văzut acest monument în anul 1555 în Ankara, zidit în peretele unei biserici antice şi unde se poate citi foarte clar în latină (după Teres Ágoston, Biblia şi Astronomia): "La porunca lui Sulpicius Quirinius, comandant militar şi în acelaşi timp ambasador al împăratului Augustus, am executat un recensământ în Siria în ţinutul Apamea, numărând 117 mii de cetăţeni, şi tot la porunca lui Quirinius am cucerit cetatea itureilor de pe muntele Liban ...". Recensământul a fost făcut între anii 746-747 după calendarul roman, echivalent cu anii 8-7 î. Hr. Acesta este recensământul la care se referea Luca. Observăm că se respecta intervalul de 14 ani între recensămintele executate în Imperiul Roman. Quirinius fusese în Siria o singură dată înainte, fiind trimis de împăratul Augustus într-o misiune în zilele când guvernator al Siriei era proconsulul C. Sentius Saturninus (9-6 î.Hr.). În vremea aceea însărcinarea lui fusese în exclusivitate de ordin militar. El a condus o campanie împotriva unui trib din munţii Taurus ai Asiei Mici numit homonadenzii. Quirinius şi-a stabilit reşedinţa guvernamentală şi cartierul general în Siria între anii 10-7 î.Hr. Şi Monumentum Ancyranum este o dovadă directă că Iisus s-a născut în 2 decembrie anul 7 î.Hr.
    Alături de istorici şi astronomi, un cuvânt greu de spus în problema stabilirii datei naşterii lui Iisus îl au şi meteorologii. Luca ne informează că: "Şi în ţinutul acela erau păstori, stând pe câmp şi făcând de strajă noaptea în împrejurul turmei lor" (2,8). Meteorologii au înregistrat cu exactitate variaţiile de temperatură din Hebron. Acest colţişor din partea sudică a regiunii muntoase din Iudeea, prezintă aceleaşi condiţii climatice ca şi în Betleem, aflat la 20 km mai spre nord. Măsurătorile meteorologice făcute în perioada celor trei luni de iarnă, au dat următoarele rezultate medii: decembrie -2,8 grade C, ianuarie -1,6 grade C şi februarie - 0,1 grade C. Primele două luni au cele mai mari căderi de precipitaţii ale anului: în decembrie 147 mm şi în ianuarie 187 mm. Potrivit informaţiilor existente, clima Palestinei nu s-a schimbat aproape deloc în decursul ultimelor 2000 de ani. Aşadar observaţiile meteorologice moderne atât de precise pot fi luate în consideraţie.
    În vremea Crăciunului, Betleemul este cuprins de ger, astfel că nici o turmă nu poate ieşi la câmp la această dată. Talmudul remarcă şi el că în împrejurimi, turmele ieşeau la păscut în martie şi se înapoiau în noiembrie, rămânând la păscut în total 8-9 luni. În Palestina şi astăzi de Crăciun, animalele şi păstorii se află la adăpost. Menţiunea lui Luca subliniază deci faptul că naşterea lui Iisus a avut loc înainte de căderea iernii. Dar în "Viaţa Maicii Domnului" de Protos. Nicodim Mandita, este scris că la naşterea lui Iisus: "În pământul Iudeii au odrăslit viile cele din Engadi, fiind iarnă". Engeddi este o localitate situată la 30 km sud de Betleem şi la 20 km sud-est de Hebron. Deci când s-a născut Iisus a fost un decembrie mult mai cald ca de obicei. De aceea nici păstorii în acel an 7 î.Hr. nu s-au retras cu turmele la iernat, ci au stat pe păşune atât timp cât vremea permite. Exact aşa fac şi astăzi ciobanii noştri. În concluzie şi acest verset al lui Luca vine în sprijinul tezei că Iisus s-a născut în 2 decembrie anul 7 î.Hr. Concret, atât conţin Evangheliile canonice despre naşterea lui Iisus.
    După Matei, magii au găsit pruncul Iisus în casă, iar după Luca păstorii l-au găsit culcat în iesle. După Protoevanghelia lui Iacob, Iisus a fost născut într-o peşteră. Deci ieslea s-a aflat într-o peşteră. Origene (185-254) în "Împotriva lui Celsus" scrie: "Iisus s-a născut la Betleem. Dacă cineva mai doreşte şi alte dovezi pe lânga profeţia lui Micheea şi relatarea din Evanghelie, atunci să afle că şi în ziua de azi există peştera în care el a fost născut. Chiar păgânii cunosc bine acest lucru; pretutindeni se povesteşte că aici s-a născut un anume Isus adorat "(1,1,51). Eusebiu (264-340), excelent cunoscător al geografiei şi istoriei Palestinei, aminteşte în mai multe rânduri de peştera unde s-a născut Iisus. Încă de pe vremea lui peştera ajunsese loc de pelerinaj, iar împărăteasa Elena a construit aici o biserică impunătoare.
    În "Evanghelia arabă a copilăriei Mântuitorului" scrisă în sec. al VII-lea după un text siriac din sec. III-IV, Iosif şi Maria mergând către Betleem ca să se înscrie cum cerea recensământul: «Când au ajuns lângă o peşteră, Maria i-a zis lui Iosif că i se apropie sorocul naşterii şi nu mai poate continua drumul până în oraş. "Hai să intrăm în peştera aceasta", a zis ea. Soarele stătea să apună. Atunci Iosif a plecat în grabă să-i caute o femeie de ajutor. Cum tot umbla încolo şi-ncoace zări o bătrână evreică născută în Ierusalim şi-i zise: „Fii binecuvântată ! Rogu-te, vino şi intră în această peşteră unde o femeie se pregăteşte să nască!". Bătrâna şi Iosif ajunseră la peşteră după apusul soarelui. Intrară. Şi, iată, încăperea era plină de lumini mai frumoase decât cele ale unor lămpi sau candelabre şi mai strălucitoare decât razele de soare. Pruncul, învelit în scutece şi aşezat într-o iesle, sugea liniştit la sânul mamei sale, Maria» (II şi III).
    Ziua de 2 decembrie anul 7 î.Hr. când s-a născut Iisus a fost marţi, iar pe cer în acea noapte a fost Lună Nouă. La Betleem, conform dr. Tiberiu Oproiu de la Observatorul Astronomic Cluj Napoca, în 2 decembrie Soarele apune la ora 16:35, crepusculul civil se sfârşeşte la 17:06, iar cel astronomic la 18:05; adică noaptea începe la ora 17:06. Deci termenul "după apusul soarelui" este între orele 16:35 - 17:06, când Iisus se naşte. Dar când "Soarele stătea să apună", adică înainte cu 5-10 minute de ora 16:35, Iisus nu era născut. Înseamnă că el s-a născut în intervalul de timp 16:35-17:06, deci în crepusculul serii, cel mai târziu la ora 17. În concluzie, Iisus s-a născut în ziua de marţi 2 decembrie anul 7 î.Hr. la ora 17:00, pe cer fiind Lună Nouă. Deoarece a murit în ziua de vineri 3 aprilie, anul 33, ora 15, înseamnă că Iisus a trait 38 de ani, 4 luni şi 22 de ore. Că doar Ioan scrie în a sa Evanghelie: „Deci au zis şi iudeii către El: Încă nu ai cincizeci de ani şi l-ai văzut pe Avraam?" (8,57). Iar Iisus nu-i corectează câtuşi de puţin, confirmând prin tăcere afirmaţia lor (discuţia a avut loc în Templul din Ierusalim).
    În Evanghelia lui Pseudo-Matei scrisă în sec. al VI -lea, folosind surse directe din sec. I-II , după ce Maria a intrat în peşteră: «acolo a născut ea un băiat pe care, atunci când se năştea şi după aceea, l-au înconjurat îngerii zicând: "Slavă pentru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace oamenilor de bunăvoie". Iosif era plecat să caute moaşe. Când se întoarse în peşteră Maria născuse. Atunci zise Iosif către Maria: „Am adus două moaşe, pe Zelomi şi pe Salomeea. Aşteaptă afară, în faţa peşterii, şi nu îndrăznesc să intre din cauza prea marii străluciri." Auzind acestea, Maria zâmbi. Dar Iosif îi zise: „Nu zâmbi! Mai bine gândeşte-te dacă nu ai nevoie de vreun leac". Şi-i porunci uneia din moaşe să intre. Zelomi intră şi zise către Maria: „Lasă-mă să te ating!". Maria îi îngădui. Atunci moaşa strigă cu glas mare: „Doamne, Doamne, ai milă de mine! Niciodată nu s-a mai auzit şi nu s-a mai închipuit ca sânii să fie plini de lapte şi ca pruncul să-şi fi lăsat mama fecioară! Cel născut n-a fost murdărit de nici o picătură de sânge, iar născătoarea lui n-a simţit nici o durere. Fecioară a zămislit, fecioară a născut, fecioară a ră­mas".» (XIII, 2-3). Deci Maria a născut pe Iisus prin cezariană, asistată de îngeri. În „Viaţa Maicii Domnului" Nicodim Mandita scrie: «la naşterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, s-au făcut multe semne şi minuni. Acestea le aflăm arătate în Tezaurul Ortodoxiei noastre creştine. În ceasul când S-a născut Pruncul Iisus, Dumnezeu - Cuvântul, prin poarta fecioriei cea pecetluită cu curăţia, a izvorât un izvor de apă din piatră într-acea peşteră în care S-a născut. În acelaşi timp, în Roma, a ieşit din pământ un izvor de untdelemn care a curs în râul Tibru. O capişte idolească care se numea „Eterna" a căzut, şi idolii s-au sfărâmat. Tot acolo, deasupra Romei, s-au arătat pe cer trei sori. În Spania, atunci în noaptea Naşterii Mântuitorului s-a arătat un nor mai luminos decât soarele.»
    Maiorul C.S. Jarvis, guvernatorul englez al Sinaiului în anul 1930, relatează: «Mai mulţi oameni din Corpul Expediţionar al Sinaiului au făcut un popas într-o oază uscată. S-au apucat atunci să sape în nisipul dur de la baza unei stânci, încercând să ajungă la apa care picura încet din mormanul de calcar. Bash Shawish, sergent de culoare le-a spus: „Daţi-mi-o mie!" A luat cazmaua şi a început să sape furios arătând parcă superiorilor săi câtă forţă şi voinţă se ascunde în el. Din greşeală una din lovituri a atins stânca. Coaja netedă, care se formează întotdeauna pe calcar, s-a desfăcut şi a căzut într-o parte. Din piatra dezvelită tâşni un jet puternic de apă. Ceilalţi soldaţi începură să strige în jurul sergentului: „Ia uitaţi-vă la el! Profetul Moise!"» (W. Keller, Şi Biblia are totuşi dreptate). Aşa a luat naştere izvorul de apă din peştera unde s-a născut Iisus, că doar acolo erau îngeri. Deoarece aici împărăteasa Elena (247- 327), mama împăratului Constantin (313 -337), a construit impunătoarea biserică a Naşterii Domnului, urmele nu se mai văd în ziua de astăzi. Dar, în oraşul Pompei, acoperit cu lavă de erupţia Vezuviului la 24 august anul 79, s-a descoperit că vilele aveau şi un nymphaeum, adică un sanctuar consacrat nimfelor care consta dintr-o grotă naturală sau artificială în care tâşnea un izvor. Deci, reprezentarea naşterii într-o peşteră cu izvor de apă făcea parte din obiceiul vremii, adică scena pe care o cunoaştem noi cu Maria născând pe Iisus în grotă să nu fie cea adevărată.
    Datorită mărturiilor arheologice existente astăzi, acum două mii de ani în preajma Tibrului existau puţuri (fântâni) cu ţiţei, similar cum a fost la noi pe valea Prahovei. Un ase­menea izvor de ţiţei brut s-a scurs în Tibru şi l-a poluat, fiind numit pe timpul acela untdelemn, adică ulei. Referitor la anul 44 î.Hr., Dio Cassius în Istoria Romană cartea XLVI scrie: „Iată deci realizările, o Cicero, Cicerule, Cicerache, Cice­ritule, grecuşorule - sau cum doreşti să-ţi mai spui - acestui necioplit, acestui despuiat, acestui înmiresmat, realizări din care nici una nu-ţi aparţine, grozavule, priceputule, tu care bei mai mult untdelemn decât vin ..." (18). Aici se face aluzie la regimul alimentar urmat de Cicero sau, după o altă in­terpretare, aluzie la vechile lui nocturne, închinate meditaţiei şi scrisului, când ardea lampa până noaptea târziu fiind alimentată cu ţiţei brut.
    Pe Capitoliu, vârful sudic al colinei, se înalţă marele templu denumit „Etern" închinat trinităţii Iupiter, Iuno şi Minerva, fiind protectoare a Romei, a latinilor şi a italicilor, având astfel un caracter politic. Cassius Dio în Istoria Romană cartea LV scrie: „În anul următor Drusus a fost consul împreună cu Titus Crispinus şi nu i se arătară semne deloc bune. Printre multe altele, numeroase temple au fost distruse de furtună şi trăsnete - până acolo că au fost produse stricăciuni chiar templului lui Iupiter Capitolinul şi clădirilor aferente" (1). Era anul 9 î.Hr. Fulgerul cade drept pe cella (camera de cult) centrală, care adăpostea cultul lui Iupiter. Anul 9 î. Hr. fiind foarte apropiat de anul 7 î. Hr., Biserica a asimilat acest semn cu naşterea lui Iisus, deci nici într-un caz nu poate fi vorba de anul 1. Şi acesta este un argument favorabil că Iisus s-a născut în anul 7 î. Hr.
    Uneori vedem o pată luminoasă imediat deasupra soarelui, foarte rareori sub el. Distanţa dintre soare şi această pată nu depăşeşte 1- 2 grade. În anumite cazuri excepţionale, deasupra discului solar există două sau chiar trei asemenea imagini. Acest fenomen este produs de modificările locale ale strălucirii unei coloane de lumină, datorate distribuţiei neuniforme a norilor (M. Minnaert, Lumină şi culoare în natură). De aceea s-au văzut pe cerul Romei trei sori.
    Norii cirrostratus sunt situaţi la o altitudine de 8 - 10 km, fiind formaţi din particule de gheaţă în suspensie la temperatura de minus 40 grade C. Când a fost conjuncţia lui Jupiter şi Saturn din seara zilei de 4 decembrie anul 7 î. Hr. aceşti nori erau pe cerul Spaniei. Difracţia luminii provenită de la conjuncţie pe particulele de gheaţă care formau norii, a provocat fenomenul atmosferic numit halou. Adică lumina provenită de la Jupiter şi Saturn contopiţi aparent pe cer, a fost puternic amplificată şi dispersată dând impresia unui „nor mai luminos decât soarele". Fenomenul a fost deosebit de spectaculos şi pentru faptul că, în seara naşterii lui Iisus, 2 decembrie anul 7 î.Hr. , a fost Lună Nouă şi, deci, cea mai puternică sursă luminoasă de pe cer a fost conjuncţia dintre Jupiter şi Saturn. Acelaşi fenomen atmosferic s-a produs şi când părintele Galeriu a fost îngropat în ziua de 13 august 2003, numai că de data aceasta sursa luminoasă a fost soarele.
    Biserica consideră că "într-o duminică s-a născut, la Betleem, Mântuitorul" (Cuvântul Sf. Ioan Teologul despre Adormirea preasfintei Născătoare de Dumnezeu), deci în ultima zi a săptămânii, după calendarul creştin. Ori, citind mai sus, vedem că el s-a născut marţi. Dar după calendarul esenienilor de la Qumran, prima zi a săptămânii era miercuri şi ultima zi a săptămânii era marţi (sâmbăta era ziua de odihnă). Înseamnă că naşterea lui Iisus concordă cu calendarul esenienilor de la Qumran. Să nu uităm că de la esenieni şi-a tras seva creştinismul, iar Ioan Botezătorul a fost esenian. În anul 1 ziua de 25 decembrie este duminică şi pe acest fapt se bazează Biserica în afirmaţiile sale. Dar teologii şi savanţii sunt de acord că Iisus s-a născut înainte de moartea lui Irod, care a fost cel târziu în 10 aprilie anul 4 î.Hr. Deci Iisus s-a născut înainte de această dată, adică marţi 2 decembrie anul 7 î. Hr. Cea mai veche atestare certă a naşterii la 25 decembrie este cea din calendarul filocalian, emis la Roma în anul 336. Prima consemnare oficială a naşterii lui Iisus Hristos, conform cronologiei creştine, este făcută de Biserică abia în anul 749. Dacă mai sunt şi alte informaţii cu privire la naşterea lui Iisus, rog respectuos să-mi fie comunicate pentru a fi explicate. Crede şi cercetează. CRĂCIUN FERICIT, CU DRAGOSTE ŞI BUCURIE, TUTUROR CITITORILOR NOŞTRI!