Fără a ne pierde în hăţişurile cifrelor pe care le transmite cu ţâ­râita Biroul Electoral Central, cifre de natură să înceţoşeze rezul­tatele alegerilor locale din 6 iunie în loc să le facă vizibile, putem spune că scrutinul a avut doi mari câştigători: POPORUL ROMÂN şi DEMOCRAŢIA. Principalul argument este faptul că, prin victoria zdrobitoare a lui Traian Băsescu şi a Alianţei PNL-PD în Capitală ca şi prin rezultatele foarte bune care se prefigurează pentru PNL şi PD la nivelul întregii ţări, inclusiv al judeţului Alba, a fost practic spulberat mitul invincibilităţii PSD, pe care liderii acestui partid ma­mut s-au străduit din răsputeri să-l vâre în capul alegătorilor. Aser­virea cvasi-totalităţii posturilor de radio şi televiziune, "valorificarea" la maximum a afecţiunilor la coloana vertebrală de care suferă unii jurnalişti din presa scrisă, cumpărarea "bunăvoinţei" institutelor de sondare a opiniei publice, mituirea electoratului cu pomeni plătite din banii publici sunt doar cele mai vizibile faţete ale practicilor ne­ortodoxe de care partidul domnilor Adrian Năstase şi Ion Iliescu s-a servit fără jenă în scopul câştigării alegerilor din 6 iunie şi, desigur, a celor parlamentare şi prezidenţiale din toamnă. Presiunile enorme făcute asupra primarilor şi consilierilor din opoziţie, soldate cu ra­co­lări care au deturnat practic opţiunile unor segmente mari de alegă­tori din anul 2000, completează, fără să-l umple, tabloul "eforturilor" depuse de PSD pentru a se eterniza la putere. Dar, slavă Domnului, electoratul României s-a maturizat şi în 6 iunie a taxat derapajele de la democraţie ale PSD şi ale liderilor săi căzuţi pradă euforiei puterii, respectiv ispitei de a o exercita în mod discreţionar, în dis­preţul legii şi în ciuda aşteptărilor unei populaţii sărăcite, dincolo de limita suportabilităţii, prin jaf şi reforme simulate care au făcut din puternicii zilei şi din apropiaţii lor nişte nababi cu averi fabuloase constând în vile, terenuri, lacuri, păduri, conturi grase ş.a.m.d.
    Teoretic, în alegerile locale contează în primul rând perso­nali­ta­tea candidaţilor şi abia apoi apartenenţa lor politică. În 6 iunie, însă, cu câteva excepţii notabile (între care acelea reprezentate de pri­marii Constanţei şi Timişoarei) votul a fost unul politic, extrem de polarizat. Acest lucru a fost foarte evident la Bucureşti, unde Alianţa PNL-PD a luat (aproape) totul, de la Consiliul General al Capitalei la primăriile şi consiliile de sector, la Cluj, dar şi în multe alte locuri din ţară, unde lupta cea mare s-a dat între redutabila forţă care a devenit peste noapte Alianţa PNL-PD şi PSD. În momentul scrierii acestor rânduri (luni, ora 16.00), deşi se cunosc doar rezultate par­ţiale ale alegerilor, se degajă totuşi concluzia că eşichierul politic românesc s-a simplificat şi consolidat în acelaşi timp, trei partide mari dominând scena politică românească (PNL+PD şi PSD). În cursă se mai află aşa-zisele (?) partide naţionaliste (PRM în cădere liberă şi UDMR care a supravieţuit luptelor interne) precum şi PUR (S-L) care a făcut o figură destul de bună chiar şi în rolul de figurant. În schimb, se pregătesc să iasă din scenă PNŢCD, un partid de ve­che şi glorioasă tradiţie, dar şi formaţiuni noi ca Acţiunea Populară a lui Emil Constantinescu sau PNG-ul lui Gigi Becali.
    Dincolo de clasificarea eşichierului politic, alegerile din 6 iunie mai au marele merit de a fi emis semnale puternice privind radi­ca­lizarea electoratului din România, care nu mai este dispus să în­ghită gogoşi, indiferent în ce ambalaj ar fi prezentate acestea. Ale­gătorii din 6 iunie, mulţi cu studii superioare, nu s-au comportat la urne ca nişte mase manevrabile de orice palavragiu cu tupeu ci ca nişte cetăţeni veritabili, conştienţi de puterea votului lor. De acest lucru vor fi obligaţi să ţină cont de acum înainte toţi actorii politici din România, de la învingătorii şi învinşii alegerilor locale, până la can­didaţii care se antrenează pentru alegerile din toamnă.