Convertind viaţa cotidiană în politică şi, succesiv, politica în cotidian, ni se oferă un asediu aproape fără întrerupere, care ne macină gândurile accentuându-ne temerile şi nehotărârea. În iureşul nebun al prezidenţialelor de la noi, de la vecinii ucraineni până în State înregistrăm comportamente care de care mai ieşite din tipare, ca şi cum râvnitorii celor mai înalte fotolii se abandonează unui joc secret, cu enigma dată în vileag celor dispuşi să le accepte regulile. Cei aflaţi deja în avans calendaristic în electorale aşteaptă acum cu sufletul la gură reacţiile publicului votant care, desigur, nu va rămâ­ne indiferent - după o raţiune numai de el ştiută - la paralizantele atacuri desfăşurate pe câmpul din vecinătate, unde s-au epuizat toate mijloacele strategice tipice locaţiei. La fel, în Statele Unite, cei doi supergrei, mizând sincron pe afecţiunea, de pe ultima sută de metri, a enoriaşilor mai preocupaţi de cele sfinte decât de pă­mântescul dimprejur, "au coborât" în amvon predicându-şi solici­tările. Trecând la oile noastre, aflăm cu stupoare că avem unul din­tre cele mai râvnite palate din lume, o duzină de pretendenţi aştep­tând să se deschidă ferecatele porţi întru fericire nesfârşită, chiar dacă mandatul de un cincinal nu este, totuşi, o eternitate. Alegerile fac deja parte din decor. Ne umplu casele, străzile şi chiar sufletele de mândrie. Ele aduc o respiraţie aparte, cu iz balcanic, ne fac viaţa în fel şi chip. Cei doisprezece au obligaţia până la sfârşitul lunii să-şi etaleze forţele, să-şi rostească planurile pe cinci ani, să ne croiască viitorul, să se alduiască între ei ca nişte vrednici concurenţi care ţintesc să treacă linia de sosire cam toţi odată. Demarajul după start este cam lent, antrenamentele dinaintea competiţiei vlăguindu-i ceva mai mult pe la posturile TV care s-au grăbit să fie primele. Anticipăm prelegeri stufoase, garnisite cu "realizări", cu preaştiute promisiuni de trai bun, cu nelipsite picanterii şi bâlbe care fac deliciul avizaţilor în materie, cu dosare şi afaceri scoase la lumina reflectoarelor de îndrăzneţi ori de persoane cu permise speciale de trecere, cu CV-uri completate indiscret de mass-media şi societatea civilă. Nu vor lipsi calculele procentuale luate din gura pleiadei de analişti şi a specialiştilor în sondaje de plebe.
    În ariergarda duzinei de prezidenţiabili mărşăluiesc cele aproape cincizeci de formaţiuni politice care vor să cucerească Casa Po­porului, să se instaleze în camerele Parlamentului măcar pentru pa­tru anişori. Ele vin într-un marş la fel de princiar, epoleţii aspiranţilor strălucind de aurul averilor ce-i însoţesc şi, mai ales, de cel al bogăţiilor ce vor să vină. Se umplu târgurile, locurile marcate şi nu numai de portretele cu chipuri râzătoare puse la patru ace ale celor care vor în legislativ şi în scaunul cel domnesc. Toţi au ajuns la mila naţiunii, ne cer favoruri, cu acelaşi sârg ca adevăraţii prinţi care-şi schimbă pentru o vreme hainele cu cele ale umililor supuşi. De patima cerutului s-au molipsit sindicaliştii, profitând de momentul considerat propice solicitării. Mai întâi pe tăcute, model japonez, fără dialog, fără răspuns, lucrătorii sanitari şi cei din administraţia publică s-au hotărât să se apuce de-o grevă mai solidă, de avertisment, cu ameninţarea lărgirii sferei de influenţă în alte medii muncitoreşti, din câte au mai rămas. Cât vor cântări de greu în talerul alegerilor aceste cereri, categoric fondate pe neajunsurile salariale, rămâne de văzut. Pe ale noastre, ale celor care nu pot ieşi sub pancarte, le mărturisim doar atunci, personal şi secret, cu buletinul în mână, după ce toţi îşi vor fi epuizat repertoriul alcătuit cu grijă în laboratoarele de campanie de specialişti mai mult sau mai puţin recunoscuţi. Populaţia este invitată să deguste licorile, să decanteze binele de aparenţe la urnele pregătite urmând să-şi pri­mească ofranda pentru alţi câţiva ani în care se pun toate spe­ran­ţele.