De luni, multe dintre primăriile, consiliile judeţene şi instituţiile din subordine în întreaga ţară se află în grevă generală. Asta înseamnă că cetăţenii nu mai pot să apeleze la serviciile acestor instituţii, iar pentru rezolvarea problemelor pe care le au trebuie să aştepte încetarea grevei, lucru încă impredictibil. Solicitările greviştilor din administraţia publică se referă la creşteri salariale, dar vin şi din nemulţumirea legată de decizia suspendării primei anuale şi a primelor de vacanţă. Liderii sindicaliştilor au declarat că declanşarea grevei în această perioadă nu are nici o legătură cu campania electorală, dar... Este adevărat că mişcările sindicatelor din administraţia publică au fost declanşate încă din primăvară, înainte de campania electorală pentru alegerile locale, însă atunci protestatarilor li s-a promis rezolvarea problemelor lor imediat după alegerile locale, iar mişcările revendicative au fost suspendate. O promisiune încălcată de autorităţi (a câta oare?) care are ca efect greva de acum.
    Greva generală a funcţionarilor publici se înscrie într-o serie mai largă de mişcări revendicative la care au participat sau participă angajaţi în alte sectoare bugetare: cadrele didactice, angajaţii din sistemul sanitar etc. Şi toţi cer majorări salariale şi alte sporuri de venit. Nu negăm justeţea cererilor lor în ceea ce priveşte salariile, dar ne întrebăm cât de justificate sunt prin performanţele admi­nistraţiei publice solicitările privind premiile anuale şi primele de vacanţă? Cetăţenii care se prezintă la ghişee şi încasează nervii funcţinarilor din spatele lor, sau au parte de tărăgănarea rezolvării solicitărilor sunt cei mai în măsură să aprecieze. Dar, în fond, de ce să nu ceară funcţionarii publici cheltuirea unor sume mai mari de la buget? Doar au în faţă exemplul de glorie al chiar celor care trebuie să vegheze la buna administrare a banilor bugetului: parla­mentarii! Pe lângă salariile de invidiat (care fac din statutul de parlamentar unul dorit şi aprig disputat) parlamentarii beneficiază de numeroase alte venituri şi facilităţi între care sumele forfetare şi primele de vacanţă sunt printre cele mai importante. Dacă senatorii şi deputaţii cer şi îşi şi adjudecă felii importante din banii publici, strânşi prin truda noastră a tuturor, ce de nu ar face la fel func­ţionarii publici?
    Aţi observat însă că în sectorul privat grevele sunt aproape in­existente? Angajaţii de aici nu numai că nu cer prime de vacanţă, dar mulţi dintre ei nu îşi permit nici măcar să-şi ia vacanţă. Ei ştiu ce înseamnă să lucrezi mult, să fii eficient, pentru că altfel îşi poţi pierde locul de muncă, în condiţiile în care există destui şomeri calificaţi care abia aşteaptă să-i înlocuiască. Poate că înainte de a se gândi la grevă, funcţionarii publici, ca şi ceilalţi bugetari, ar tre­bui să se gândească la îmbunătăţirea performanţelor lor pro­fe­sionale, astfel ar avea o justificare mai mare a cererilor lor şi s-ar bucura de o mai mare simpatie şi susţinere din partea celorlalte categorii sociale. Dar ca întotdeauna când se cer bani "de la stat" se pune carul înaintea boilor. Se cer prima dată venituri mai mari ca o condiţie a performanţei. O mentalitate care credem că nu este în concordanţă cu standardele unei societăţi moderne, precum cea pe care ne-o dorim şi în edificarea căreia corpul funcţionarilor pu­blici are un mare rol. Păcat!