"Tineretul mândria ţării" a fost sloganul sub care timp de o jumătate de veac cei mai tineri au fost îndoctrinaţi, o infimă parte dintre ei având privilegiul de a primi suprema recunoaştere, o mângâiere prietenească pe creştet din partea potentaţilor vremii. N-au pregetat însă o clipă şi în acel decembrie de foc au ieşit în stradă cu piepturile goale spălând cu sângele lor păcatele celor care s-au complăcut în mocirla materială şi umană. Cu ce s-au ales însă în aceşti 15 ani? Aproape cu nimic...
    Mai mult ca sigur în această toamnă se va rata o imensă şansă, într-un moment de răscruce, cum este aderarea la Uniunea Eu­ropeană, anume primenirea clasei noastre politice. Am fost naivi crezând că o parte însemnată dintre cei care din 1990 încoace ocupă hrăpăreţi şi se rotesc fără vreun folos naţional în fotoliile celor două camere legiuitoare vor fi aruncaţi peste bord. Au fost părtaşi la retrogradarea ţării pe ultimele locuri pe Bătrânul Con­tinent, cu o reformă de suprafaţă, măcinată de corupţie şi frau­de fiscale.
    Am auzit în ultimul an tot felul de declaraţii sforăitoare prin care, fără excepţie, toţi liderii partidelor politice şi-au clamat voinţa de a propulsa în Senat şi Cameră tineri. Cât mai mulţi tineri, neprihăniţi, veniţi de pe băncile unor prestigioase instituţii de învăţământ supe­rior din Occident, care sunt familiarizaţi cu rigorile economiei de piaţă. O parte însemnată şi-au probat deja la 30-35 de ani capa­cităţile manageriale, conducând firme private prospere spre deo­sebire de cele de stat rămase pe mâna unor anchilozaţi profe­sional. Ei, tocmai acestei generaţii continuă să-i fie restricţionat drumul spre gestionarea destinelor ţării, prezenţa lor pe locurile eli­gibile situându-se departe de aspiraţiile lor îndreptăţite. "Preli­mi­nariile" organizate de PSD au demonstrat clar că electoratul îi aşteaptă, însă foarte curând s-au văzut alunecând în jos, obligaţi să facă loc unor parveniţi din trocul politic ori celor prăfuiţi care n-au mai avut loc pe listele întocmite la Bucureşti. Protestatarilor li s-a pus repede pumnul în gură fiind criticaţi că s-au lansat în afirmaţii fără nici un suport şi în acest fel au creat o situaţie neplăcută.
    În stilul său inconfundabil, într-o emisiune televizată, Mircea Di­nescu a caracterizat cum nu se poate mai bine situaţia celor doi lideri ai tineretului din PSD şi PNL: "Sunteţi ca nişte fete mari, purtătoare de cuvânt a două case de curve!" Nimic mai adevărat atât timp cât ei vorbesc în numele lui Cozmâncă, Miki Şpagă, Patriciu ori Cataramă. N-au decât să mai aştepte câteva cicluri electorale, până când matusalemii mai au încă dinţii destul de tari ca să se ţină de fotoliile parlamentare. Cu alte cuvinte, să mai stea la fezandat. Până când îmbătrânesc şi ei...