"Împreună pentru România", "Aici şi Acum", "Faptele sunt po­litica mea", "E timpul dreptăţii. E vremea adevărului", "Munceşte şi câştigă", "Altă cale, cea dreaptă", "Jur în faţa lui Dumnezeu că vom face o Românie ca soarele de pe cer" etc. Sintagme ce atârnă sub chipuri serioase, surâzânde, gânditoare, pe nişte panouri aşezate strâmb, nealiniate, parcă mereu certându-se, urmărindu-se, deni­grându-se. Par foi rupte dintr-o carte uriaşă, responsabilă, emo­ţio­nantă, luată ca un sentiment adânc, unic şi tulburător, foi dintr-o campanie electorală prin care ar trebui să transpară năzuinţi, preo­cupări, seriozitate, grijă pentru problematica realităţii de azi şi de mâi­ne, devotament şi curajul de-a te jertfi, la propriu, pentru alegă­tori, tineri şi vârstnici, funcţionari sau pensionari.
    Lumea trece printre ele, grăbită, pasivă, indiferentă, iar unii, pro­fitând de întuneric, trag linii peste ele, rup fâşii, le aruncă, parcă scot din buzunar o răzbunare sau alta, parcă ar fi plătiţi să o facă fără teamă. Şi toate acestea costă bani, chiar dacă se repetă ob­sedant "că nu sunt din banii contribuabililor", că...
    Adevărul este că alegerile au coborât în stradă cu tot alaiul lor de intimidare a adversarilor, cu un limbaj desuet, de lemn, cu promi­siuni deşarte, cu mii de calendare, cărţi poştale, pliante vârâte prin cutiile poştale (deşi uşile sunt pe cifru), telefoane amabile, scu­turându-şi amalgamul de umbre şi incertitudini. Îmi amintesc de un slogan "Eu fac! Eu promit!" ce a ieşit câştigător, ca un loz mult aşteptat. Acest lucru este bine să-l ştie pe de rost alegătorii: să va­dă cine, ce face, ce a făcut, cum şi mai ales prin ce mijloace... De aici, de la neînţelegerea adevăratelor fapte pornesc deruta, delă­sarea, nepăsarea, dar şi nepermisele transferuri de jigniri la numele sfânt al patriei. Cineva m-a întrebat: "Tu cu cine votezi?" I-am răs­puns: Eu nu votez! Eu aleg! A vota a devenit pentru mulţi un simplu automatism, un fel de a ocoli o mare responsabilitate, de a te afla în treabă, de-a nu fi sincer cu tine însuţi. A alege înseamnă a paria pe propria-ţi fiinţă, pentru viitorul ei conectat la soarta propriului neam. A alege omul potrivit înseamnă a cunoaşte, a respecta, a căl­ca minciuna în picioare, a nu te lăsa indus în eroare de aparenţe, a da strălucire propriului crez.
    Trec printre afişe, panouri, slogane şi cuvintele, nu o dată, mi se fac măciucă, gândindu-mă la unii dintre cei care stau faţă în faţă doar cu gândul la propria preamărire, înavuţire. Şi aceasta pentru că au un exemplu demn de urmat: parlamentarismul de doi bani al unor aleşi, în care speranţa a devenit o buruiană, iar parvenirea nu­fărul ei.
    Trec şi mă gândesc la stârpirea acestor "proaste obiceiuri" ce nu se mai termină în Parlamentul României.
    Trec şi revin, încurajându-mă, dorind să vă îndemn să treceţi, dragi albaiulieni, prin propriile voastre necazuri, suferinţe şi să mer­geţi să alegeţi fapta sănătoasă, credibilă, greu de răstălmăcit. E vor­ba de bolile morale ce trebuiesc eradicate din propriul nostru suflet, din verbul: A ALEGE.