În România, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, au fost ucişi între 280.000 şi 380.000 de ţigani şi evrei, ceea ce înseamnă că numărul victimelor este cu mult mai mare decât au lăsat să se înţeleagă autorităţile române. Acestea sunt concluziile raportului Comisiei Internaţionale pentru Studierea Holocaustului în România, prezentat la Palatul Cotroceni. Pentru prima dată în România se recunoaşte oficial că a existat un Holocaust. Până acum, din acest punct de vedere, al adevărului, am avut parte de o istorie măsluită. O istorie pe care ne-au prezentat-o trunchiat istorici, analişti şi actuali politicieni. Era normal să nu credem în Holocaust, atât timp cât de 50 de ani în perioada comunistă şi în 14 ani postdecembrişti, ni s-a spus că în România evreii şi ţiganii nu au fost exterminaţi. Potrivit datelor prezentate de preşedintele comisiei Elie Wiesel, laureat al Premiului Nobel, Holocaustul a devenit posibil ca urmare a "antisemitismului cu rădăcini adânci în istoria politică şi culturală a ţării". Pentru cei care au negat Holocaustul în România, con­clu­ziile comisiei sunt clare. Vina este aruncată pe umerii autorităţilor civile şi militare române, care sunt "responsabile de moartea unui număr cuprins între 280.000 şi 380.000 de ţigani, evrei români şi ucraineni din România şi teritoriile aflate sub administraţie româ­nească". Peste 300.000 de evrei români au supravieţuit pentru că Guvernul a suspendat deportările în anul 1943, cu 16 luni înainte ca România să iasă din alianţă cu Germania nazistă. Raportul lui Elie Weisel mai arată că peste 25.000 de ţigani au fost deportaţi în timpul Holocaustului, iar dintre aceştia aproape jumătate şi-au pierdut viaţa. Holocaustul din România este strâns legat de numele mareşalului Antonescu, un personaj controversat în istoria recentă a românilor. Să nu uităm că PRM chiar l-a reabilitat pe mareşal cu "argumente istorice", dar gestul liderului Vadim Tudor a fost inter­pretat de unii politic, iar de alţii, deplasat. Implicarea lui Ion Anto­nescu în deportarea şi lichidarea evreilor şi ţiganilor este probată so­lid de comisie. Se vorbeşte clar despre genocidul pe care mareşalul Antonescu l-a coordonat personal.
    Plecând de la aceste concluzii, membrii comisiei şi-au exprimat nedumerirea vizavi de modul constant în care autorităţile comuniste şi post-decembriste au negat faptul că în România a avut loc Ho­locaust. Se cunoaşte poziţia preşedintelui Iliescu, care în repe­tate rânduri a negat Holocaustul. După prezentarea raportului, preşe­dintele a declarat că, în faţa acestor dovezi zdrobitoare, România îşi asumă răspunderea pentru Holocaust. Ca o primă măsură de re­cunoaştere şi reconciliere, la propunerea comisiei, preşedintele Iliescu a anunţat că în 9 octombrie, pentru prima dată a fost co­memorată Ziua Naţională a Holocaustului. La Bucureşti vor fi în­fiinţate memorialul naţional şi un muzeu pentru comemorarea victimelor Holocaustului. Acum, că adevărul istoric a ieşit la iveală, autorităţile statului se vor ocupa de identificarea şi înregistrarea victimelor Holocaustului în România, iar un grup de specialişti va analiza şi redacta programa şcolară. Semn că nu vrem să mai ascundem adevărul şi că ne asumăm acest lucru, preşedintele Ion Iliescu a anunţat că raportul va fi tipărit în limbile română, franceză şi engleză. După ce raportul Wiesel a devenit public, preşedintele a apreciat că "Holocaustul a reprezentat una dintre acele probleme grave ale istoriei noastre, a cărei abordare a fost evitată atât în timpul regimului comunist, cât şi după dispariţia acestuia. Am con­siderat că această reconciliere cu trecutul nostru trebuie să aibă loc cât mai curând". Raportul Wiesel nu convine României, pentru că el ne aduce o imagine care ne pune alături de călăii evreilor şi ţiganilor din cel de-al Doilea Război Mondial, de nume precum Hitler şi Stalin, dar aceste atrocităţi comise împotriva minorităţilor naţio­nale au existat şi trebuiau recunoscute oficial.