Gândită în aşa fel încât să adoarmă electoratul prin lipsa unui dialog autentic între candidaţii de calibru ai alegerilor parlamentare şi prezidenţiale, campania electorală s-a animat brusc luni, când pe Internet au fost publicate in extenso stenogramele unor şedinţe ale Biroului Permanent al PSD din anii 2003 şi 2004. Fragmente incendiare din aceste documente au fost preluate de ziare precum "Evenimentul Zilei", "Adevărul", "Ziua", "România Liberă" sau "Coti­dianul", spre iritarea liderilor PSD dintre care unii au negat auten­ticitatea documentelor, expediindu-le în zona "campaniei murdare", în vreme ce alţii au recunoscut (cu jumătate de gură) veridicitatea acestora. După ce le-am citit cu atenţie, pot să vă spun că ele sunt foarte plauzibile, mai ales că măsurile preconizate în stenograme s-au concretizat ulterior. În orice caz, site-ul cu stenogramele a fost cenzurat. Dar, şi dacă el n-ar fi fost blocat, eu nu cred că dez­văluirea pe această cale a "secretelor PSD" ar putea influenţa în mod semnificativ votul din 28 noiembrie. Nu de alta, dar ţăranii din vârf de deal sau de munte ori pensionarii striviţi de boli şi de grija zilei de mâine nu se numără printre consumatorii de net, ei repre­zentând, în schimb, grosul votanţilor partidului de guvernământ. Ce ar fi putut afla aceştia, dacă ar fi avut acces la documentele din culisele PSD? Nimic surprinzător decât în măsura în care dorinţa reprezentanţilor de marcă ai PSD de a se perpetua la putere cu orice preţ le-ar fi scăpat cu desăvârşire până acum. Ca şi faptul că respectiva dorinţă n-are nici o legătură cu binele poporului ci numai cu prosperitatea personală a baronilor PSD de la centru sau din teritoriu.
    Concret, conform stenogramelor, instituţiile statului, în speţă Au­to­ritatea Naţională de Control, Curtea de Conturi, Ministerul Justi­ţiei, APAPS, Ministerul de Interne, sunt folosite fără reţinere în bă­tălia politică şi electorală. Câteva luări de poziţie sunt foarte edi­ficatoare în acest sens. Rodica Stănoiu, de exemplu, pe când era ministrul Justiţiei, şi-a pus "competenţa" la dispoziţia partidului: "Am întrebat chiar şi în şedinţe mari când dăm verde pentru Bă­sescu. S-a dat târziu dosarul lui, acuma. Cu celelalte este o altă treabă pe care eu am spus-o în surdină colegilor. Acum este momentul să o spun tare. Sunt două-trei (dosare - n.m. MLM) care vin tari şi importante, dar vreau să vă spun că în aproape toate, mi s-a spus, dăm de oamenii de aici". Adrian Năstase este supărat pe preşedintele APAPS, Ovidiu Muşetescu, pentru că acesta ar acoperi "toate poveştile cu privatizarea din perioada 1997-2000": "Păi ai venit cu o singură chestiune din care să rezulte că a fost o privatizare care nu a fost în ordine?" (...) Îţi iei, îţi pregăteşti hârtiile pentru că intrăm în campania electorală". Liderii partidului de gu­ver­nământ au gândit minuţios, încă din 2003, acordarea tuturor pome­nilor care s-au revărsat înainte şi pe tot parcursul campaniei elec­torale. Pentru atragerea electoratului din mediul rural, Nicolae Vă­căroiu a găsit soluţia: "Domnule preşedinte, dacă luăm 700-800 de milioane împrumuturi şi ne apucăm şi deschidem şantiere în toată ţara, nu avem nici o problemă, câştigăm alegerile, la sate cel puţin cu 80%. Că nu are el ce mânca, dar dacă îi faci drumul în faţa curţii şi el nu trebuie să mai meargă prin noroi, ăla este fericit". Dar, marea problemă a PSD este, aţi ghicit, controlul mass-media. A­drian Năstase propune ca oamenii de încredere ai PSD să stea în studiourile televiziunilor şi să aleagă doar imaginile care au girul partidului. Pentru un control cât mai eficient el propune constituirea a două echipe, una din 10 şi alte din 6 oameni care să discute cu fiecare televiziune în parte şi cu fiecare ziar.
    Dacă acum, când controlează cea mai mare parte a presei din România, prin patroni şi ziarişti fără coloană vertebrală, PSD este nemulţumit de gradul de obedienţă al acesteia, cum ar arăta un peisaj lipsit şi de cele câteva voci care nu au amuţit încă? Să ne ferească Dumnezeu de modelul ucrainean, foarte activ în aceste zile în ţara vecină. Ca şi de cel rusesc.