E greu de definit ziua reîntoarcerii ziariştilor pe pământul natal, emoţia pare să fi fost mare şi toate potrivelile evenimentului dorit cu atâta înfocare, ce părea la rându-i aproape irealizabil, au constituit fundalul pentru evoluţia lui fericită. S-au prezentat la aeroport preşedintele ţării şi premierul, familiile, prietenii plus o pleiadă de jurnalişti. Spectacolul acestei saga cu iz autohton a fost inedit, puţin altfel faţă de descinderile din alte zone geografice. Noi ne-am pus pecetea inconfundabilă a personalizării momentului istoric începând cu banalul cauciuc al roţii de avion, strivită de greutatea şi tensiunea la cote maxime, continuând cu minutele de aşteptare până la ieşirea pe trapa secundă a celor trei personaje devenite eroi de notorietate transnaţională. Clipele trebuiau să însemne deznodământul, să nu mai lase nici un fel de îndoială asupra sensurilor polemice ale acestei întâmplări pe care deja am început s-o despicăm în bucăţi întoarse din nou pe toate feţele, privite din toate unghiurile. Mărturisesc că m-a cuprins tentaţia unei analize minuţioase a elementelor componente a prim-planurilor şi am făcut-o în manieră subiectivă, de unde mi-am impus şi interdicţia de a-i da curs. Ştim că tinerii confraţi sunt în ţară, sunt vii dar, cum repeta obsedant o "reporteriţă", nu ştim multe, foarte multe. Poate ar trebui să cu­noaştem adevărul sau poate ar fi mai bine să nu-l aflăm niciodată, aşa cum de altfel se va şi întâmpla. Suspansul continuă. Deocamdată, vreo două-trei zile (nici numărul acesta nu e cert) cât cei răpiţi de serviciile noastre secrete vor sta într-o locaţie care nu a putut fi descoperită de goana unor reporteri filtraţi din când în când de poliţia rutieră pentru... exces de zel; mai apoi aşteptarea îm­plinirii celor "circa două săptămâni" când vom vedea tot filmul evenimentului în regie prezidenţială. Negreşit, se vor pune şi li se vor pune şiruri de întrebări. To­tul depinde de măsura răspunsurilor primite.
    Subiectul este vast, a produs efecte mai uluitoare decât inundaţiile care nu ne părăsesc ţara, marcând una din izbânzile istorice ale preşedintelui Traian Băsescu, dar şi mutaţii în alte planuri. PSD-ul, cel care aproape că nu-l cu­noştea pe Omar Hayssam, enigmaticul călător din avionul prezidenţial al lui Ion Iliescu şi membru de partid, a început să se lepede, prin demisii de onoare impuse de Consiliul de Integritate Morală, de fanii creatorului partidului. Primul căruia i-a trecut amnezia este fostul şef al Departamentului Securităţii Naţionale, Ioan Talpeş. S-ar putea să-şi revină Ristea Priboi, Viorel Hrebenciuc şi mulţi alţii care să-şi aducă aminte de Hayssam şi cortegiul său.
    Suspansul, cu care ne-am obişnuit de multă vreme, se regăseşte pretu­tin­deni. În ograda puterii se vorbeşte şi nu prea de anticipate şi remanieri, pre­mi­erul Tăriceanu consideră "că anticipatele pot să aducă Alianţei o con­for­ta­bilitate" păstrând un dar: "eu trebuie să-i analizez..." (pe miniştri - n.n.), în timp ce preşedintele Traian Băsescu emite fără înconjur că "se simte nevoia unor înlocuiri". Tot fără comentarii! În lumea ternă, plată a înglodaţilor din marea bă­năţeană ori din Moldova noastră persistă nedumeririle, aşteptările şi plânsetul... La fel de îmbârligate stau lucrurile şi cu birul abonamentului la gaze care, iată, s-a suspendat pentru că, oricum, sunt mulţi cei care nu au de unde plăti nici fo­cul pentru mâncarea cea de toate zilele. Mai rămân în chinga întrebărilor sa­lariile mici, medicamentele, disponibilizările, preţurile explozive, leul greu dintr-o mult prea lungă listă care alcătuieşte eşafodajul chinuitei noastre existenţe...