N-au trecut decât şase luni de la introducerea cotei unice de impozitare de 16 la sută şi la bugetul statului s-a înregistrat o gaură de 10.000 de miliarde de lei, adică în jur de 300 milioane de euro. Speranţa că acest gol bugetar va fi acoperit prin întărirea disciplinei financiare şi scoaterea la lumină a economiei sub­terane s-a dovedit profund nerealistă. Efectele sunt cât se poate de dure­roase. La pierderile acumulate până în 2004 s-au adăugat altele şi mai greu de suportat. Văzând că vistieria este goală s-a încercat cu disperare găsirea unor soluţii salvatoare. Una dintre cele mai nepopulare măsuri este plafonarea sala­riilor în sectorul bugetar, după ce parlamentarii au avut grijă la început de an să-şi rotunjească destul de copios veniturile, să-şi schimbe automobilele, mobilierul, covoarele şi să-şi mai treacă lunar în cont câte 12 milioane de lei cheltuieli de întreţinere a locuinţelor. S-a trecut apoi la disponibilizarea a 7.000 de mineri şi nu a 5.000 aşa cum s-a promis iniţial, în învăţământ, sănătate, cercetare s-au operat reduceri de personal. Mereu ni s-a spus că nu sunt bani şi trebuie identificate noi resurse de diminuare a cheltuielilor. Au venit apoi scumpirile succesive a tarifelor la gaze naturale, energie electrică, benzină, servicii. În condiţiile în care preţurile la utilităţi sunt prevăzute să crească cu 15 la sută până la sfârşitul anului, te­merea deloc falsă este că în perioada imediat următoare va avea loc o scumpire în lanţ a preţurilor la valorificarea produselor şi în sectorul prestărilor de servicii.
    A doua jumătate a acestui an se anunţă a fi extrem de grea pentru mai bine de jumătate din populaţia ţării. Eventuala majorare a TVA-ului cu trei la sută va înrăutăţi şi mai mult traiul celor cu venituri mici ce vor avea un acces tot mai redus la achiziţionarea produselor de strictă necesitate. Apelul făcut de preşe­dintele ţării că trebuie să ne asumăm cu toţii sacrificiile aderării la Uniunea Eu­ropeană şi-ar fi găsit poate ecoul dorit dacă s-ar fi înhămat la acest efort de aus­teritate şi parlamentarii şi guvernanţii. În realitate deciziile acestora sunt o ade­vărată sfidare a momentelor grele prin care trece ţara. Aflăm cu stupefacţie că în criza acută de resurse financiare la bugetul statului, o mare sumă de bani din cele 40 de milioane de euro destinate ajutorării familiilor ce-au avut de suferit de pe urma inundaţiilor a fost destinată culmea impertinenţei, în Programul "Pre­ve­nirea catastrofelor naturale generate de inundaţii, amenajarea văii Snagovului". Ce importanţă mai are opinia hidroenergeticienilor, experţilor şi specialiştilor de la mediu, faptul că în zona respectivă nu s-au înregistrat niciodată inundaţii şi, că Snagovul nu este o prioritate a momentului actual.
    Adevărul este că s-a recurs la această stratagemă pentru că în perimetrul la­cului Snagov, mai mulţi demnitari şi potentaţi ai tranziţiei şi-au înălţat somptu­oase case şi vile de vacanţă şi ţin cu tot dinadinsul să-şi înfrumuseţeze arealele cu banii de la bugetul de stat. Miile de familii lovite de furia apelor, ce au pierdut în inundaţii agoniseala întregii lor vieţi şi a generaţiilor anterioare, consideră că în actualele momente de grea cumpănă pentru ţară, nu este deloc nimerit ca regelui Mihai să i se acorde despăgubiri în valoare de 30 de milioane de euro. Gestul neavenit al guvernanţilor are loc în condiţiile în care sute de mii de români îşi mai caută prin tribunale drepturile de proprietate asupra pământului şi imo­bi­lelor răpite de comunism.
    Dacă Guvernul va insista în continuare la gesturi ieftine, de imagine şi nu va drămui cu maximum de zgârcenie fiecare leu atras la buget, există riscul ampli­ficării inflaţiei. Asta ar însemna că leul greu pe care n-am apucat bine să-l pi­păim, va deveni unul din ce în ce mai uşor, tocmai când miza intrării ţării noastre în UE, o reprezintă, în primul rând, pe lângă modificările legislative, stabilitatea mo­netară.

---