"Evrika! Evrika!" adică "Am găsit! Am găsit!' pare a fi strigătul, nu de mare revoltă, ci de mare uşurare, cu care Monica Macovei şi alţi vajnici reprezentanţi ai guvernului Tăriceanu au întâmpinat miercuri seara decizia Curţii Constituţionale de stopare a promulgării legilor proprietăţii şi Justiţiei şi retrimiterea lor spre dez­batere în Parlament. Afirmaţia poate părea răutăcioasă, dar nu este. Să vedem! Cei care au analizat, la ore de vârf evenimentul au fost, aşa cum spuneam minis­trul Justiţiei (despre care aproape ne vine să credem că are darul ubicuităţii), pur­tătorii de cuvânt ai partidelor aflate la putere, autointitulaţi reprezentanţi ai soci­etăţii civile (aceeaşi societate civilă, cam elitistă şi cu înclinaţiile politice la vede­re, din care vine şi Monica Macovei) şi pierdut în această mare, Cristian Dia­co­nescu purtătorul de cuvânt al PSD. Ce-au găsit vorbitorii? Au găsit vinovatul pen­tru posibila activare a clauzei de salvgardare şi amânarea aderării României la U­niunea Europeană. Cine este vinovatul? Aţi ghicit, chiar Partidul Social Democrat! În construcţia lor argumentativă nu a contat faptul că PSD a pierdut la Curtea Constituţională, de vreme ce i-a fost respinsă contestaţia conform căreia guvernul nu-şi putea asuma răspunderea decât pe o lege şi nu pe un pachet de legi. Nu a contat nici faptul că cei trei apropiaţi PSD care au soţi la Curtea Constituţională au avut bunul simţ să nu semneze contestaţile de care se face acum caz.
    Ni se spune, pe bună dreptate, că decizia de acum a Curţii Constituţionale blo­chează reforma în justiţie şi că timpul care a mai rămas până la Raportul de Ţa­ră este prea scurt pentru dezbaterile parlamentare şi apoi pentru aplicarea legilor. Da, dar Uniunea Europeană atunci când ne face (destul de des) observaţii asupra întârzierilor la capitolul Justiţie şi Afaceri Interne, nu ne-a cerut modi­ficarea legislaţiei (acesta fiind un capitol închis încă de pe vremea guvernării PSD, iar oficialii UE nu pot fi bănuiţi de partizanat), ci urgentarea punerii ei în apli­care. Şi cine se ocupă de aplicare? Guvernul domnului Tăriceanu! Doamna Macovei a vrut însă să forţeze mâna Parlamentului şi a Curţii Constituţionale. Dacă nu a reuşit, a cui este vina? Nu cred că oficialii Uniunii Europene ne vor admonesta pentru decizia Curţii Constituţionale. Ea a sancţionat ca atare unele prevederi neconforme cu Constituţia. Or, mai grav ar fi fost contrariul. Abia atunci aveam a ne pune oarecari întrebări asupra statului de drept, pe care paradoxal, Monica Macovei doreşte să-l edifice, încălcând chiar Legea Fundamentală. Criza de timp se ştia înainte ca guvernul să-şi asume răspunderea şi tot înainte de asumarea răspunderii, PSD anunţase că, în cazul în care moţiunea de cenzură va cădea, va face contestaţie la Curtea Constituţională. Mai mult, tot anterior asumării răspunderii s-a discutat şi despre articolele neconstituţionale, dar d-na Macovei n-a avut urechi să audă. Va să zică şi riscul pierderii de timp a fost asu­mat de guvern.
    Cât despre activarea clauzei de salvgardare, cu mult înainte de decizia Curţii Constituţionale, se vorbeşte despre ea. Chiar premierul Tăriceanu declara că acti­varea ei nu ar fi chiar un lucru îngrijorător. Ne-a admonestat şi ambasadorul Marii Britanii, Quinton Quaile, (iar Marea Britanie tocmai a preluat preşedinţia de şase luni a Uniunii Europene), ba chiar şi jovialul şi mereu încurajatorul Jonathan Scheele. Şi atunci? Atunci trebuia găsit un ţap ispăşitor. Pentru că românii, deşi deja loviţi de scumpiri, continuă să sprijine într-un procent uriaş aderarea la UE, iar activarea clauzei aduce grave prejudicii de imagine politicienilor. Nemul­ţu­mirea şi criticile populaţiei trebuie canalizate undeva, unde? "Evrika! Evrika!" Spre PSD.

---