Pe scena politică românească apele încep să se limpezească, în aceste zile având loc un eveniment cu profunde implicaţii în viaţa partidelor şi a democraţiei noastre dâmboviţene. Hotărârea premierului Tăriceanu care a decis să nu mai de­misioneze şi să rămână la cârma guvernului reprezintă, după opinia noastră, un act de mare bărbăţie şi curaj şi de ce să nu o spunem, o palmă dată în acelaşi timp preşedintelui Traian Băsescu şi Partidului Democrat. S-a confirmat că Tă­riceanu nu este Ciorbea şi că distinsul liberal nu mai vrea să joace rolul unei ma­rionete manipulate de la Palatul Cotroceni, cu care preşedintele să scoată castanele din focul guvernării şi mai ales al anticipatelor. Chiar dacă a fost bla­mat de presă pentru inconsecvenţa sa, premierul Tăriceanu s-a descurcat până la urmă cum nu se putea mai bine pentru el, pentru guvern şi mai ales pentru PNL. Şi iată şi de ce.
    În condiţiile în care, spre nemulţumirea pediştilor, nu vor mai avea loc anti­ci­pate, viitoarele alegeri s-ar putea să aducă în faţa urnelor noi forţe şi alianţe politice. Mai mult ca sigur că până atunci Alianţa DA se va rupe, dacă nu cumva s-a şi fisurat pentru că, iată, gestul premierului a dat peste cap toate planurile PD-ului, care recent, la Consiliul Naţional a votat în unanimitate pentru anticipate. O soluţie care le-ar fi adus o majoritate mai confortabilă în Parlament şi o per­spectivă frumoasă pentru alegerile din 2009, parlamentare şi prezidenţiale, cu Traian Băsescu pe post de candidat şi de locomotivă electorală. Ar fi venit deci vremuri politice bune pentru pedişti şi poate şi pentru ţară, care este evident că nu poate fi condusă fără o majoritate parlamentară puternică. Dar pentru liberali ce ar fi însemnat varianta PD-ului? O sinucidere de tipul PNŢCD-ului, pentru că în faţa electoratului guvernul ar fi fost liberal prin capul lui şi ar fi fost sacrificat după chipul şi asemănarea premierului moţ. Or, preşedintele-premier Tăriceanu a sesi­zat în ultimul ceas pericolul care ameninţă PNL-ul stând mereu la cheremul PD-ului şi a lui Băsescu ca şi odinioară PNŢCD-ul. Aşa că s-a orientat spre o nouă şi posibilă alianţă sau uniune, aceea cu PSD-ul (tot un partid social-democrat), lucru confirmat şi de recentele evenimente din Parlament, când PSD-ul, PRM-ul şi UDMR-ul au considerat înţeleaptă atitudinea premierului-preşedinte Tăriceanu. O apreciere care poate fi considerată un prim pas spre o mare şi viitoare alianţă politică, PSD + (plus) PNL, căci opoziţia actuală are mari şanse să câştige ale­gerile viitoare (aşa s-a întâmplat în toate ţările candidate la UE şi mai recent în Bulgaria) având în vedere duritatea reformei, scumpirile la gaze, energie, ali­men­te, situaţia pensionarilor şi iarna care se apropie şi din care guvernul va ieşi oricum şifonat. În atari condiţii, PSD-ul va avea doar de câştigat iar PD-ul şi PNL-ul doar de pierdut din punct de vedere electoral. Dar pentru că guvernul are în frunte un liberal, toate relele vor fi puse în cârca lui, după procedeul deja verificat al executării PNŢCD-ului. Şi atunci de ce să nu se salveze PNL-ul, alături de o alianţă nouă, despre care s-a tot vorbit încă de la alegerile trecute (iar la Alba chiar s-a întâmplat!) şi unde PSD - (liniuţă, nu minus) PNL este probabil singura variantă a supravieţuirii mişcării liberale din România, care nu poate nici fuziona, dar nici să-şi taie singură craca de dragul lui Băsescu şi a PD-ului.

---