E acesta ultimul sfârşit de săptămână de vacanţă. Luni şcolile părăsite pe perioada verii de elevi se vor umple din nou de zarva celor care cu bucurie sau cu prea puţin chef (căci întotdeauna vacanţa e prea scurtă, trebuie s-o recu­noaş­tem!) se vor reaşeza în bănci. Toate bune şi la locul lor. Aşa am apucat de vreme îndelungată, ca mijlocul lunii septembrie să fie marcat de începerea şcolii. Dar din an în an acest adevărat eveniment este acompaniat de tot mai multe nemul­ţumiri legate ba de programa şcolară, ba de regulamentele şcolare, ori de re­mu­neraţia pe care o primesc dascălii (care iată au anunţat deja că se pregătesc de grevă), de lipsa manualelor noi, dar mai ales de starea clădirilor în care procesul de învăţământ trebuie să se desfăşoare. De parcă şi aşa subfinanţarea cronică la care este supus sistemul de învăţământ, nu de 15 ani, ci de mult mai mulţi, n-ar fi fost de ajuns, inundaţiile din această vară au adăugat lungii liste "de făcut" a celor responsabili puncte importante. Iar banii au rămas aceiaşi, ceea ce în­seam­nă că puţine sunt unităţile de învăţământ preuniversitar care se pot lăuda a­cum cu condiţii foarte bune.
    Dacă aproape că nu mai băgăm în seamă astfel de ştiri (nu pentru că nu sunt importante, ci pentru că îndelunga lor repetare ne-a tocit sensibilitatea), tresărim totuşi aflând din chiar gura ministrului Mircea Miclea date despre ineficienţa unor aşezăminte destinate educaţiei. Ne-a spus dumnealui că 193 de şcoli generale au reuşit contraperformanţa de a avea promovabilitate zero la Testele Naţionale care marchează absolvirea clasei a VIII-a. Stupefiant! Şi mai uimitor este faptul că n-am auzit vreun lider sindical din domeniu care să ia în discuţie şi astfel de aspecte. Ar trebui fără îndoială să o facă înainte sau concomitent cu cererea de majorare a salariilor. O majorare binemeritată numai de acei dascăli care au re­zultate bune în activitatea didactică. Ceilalţi ar trebui poate să plătească ei pen­tru blocarea prin incompetenţă şi dezinteres a evoluţiei unor tineri. Şi tocmai asta vrea să facă ministrul, care a declarat că nici măcar nu se gândeşte să majoreze salariile decât pe criterii de performanţă.
    Tot pentru performanţă, dar şi pentru a reda copiilor o parte din cortegiul de bu­curii şi inocenţă pe care l-au pierdut alergând după o prea rapidă maturizare, se propune un nou regulament prin care elevii, dar mai ales elevele, sunt obligate să abordeze ţinute mai decente decât cele de până acum, care au făcut din sălile de clasă adevărate conclavuri de prezentare a modei, dar şi de exhibare a puterii financiare a părinţilor. Iar efectele au fost uneori cuantificabile în obedienţa dascălilor faţă de această putere şi nu în neglijarea principiilor procesului de e­ducaţie.
    Sunt acestea doar câteva dintre problemele şi măsurile de îndreptare sub aus­piciile cărora începe anul şcolar 2005-2006. Ca să nu încheiem într-o notă prea pe­simistă, vom adăuga faptul că şi în această vară elevii noştri de zece ne-au adus laurii olimpiadelor şi concursurilor naţionale. Pentru ei, pentru toţi de altfel, trebuie să gândim, să regândim, sau mai exact să aplicăm o strategie coerentă care să-i facă pe aceşti tineri să rămână în ţară şi nu să-şi caute norocul aiurea.

---