.:: Unirea - cotidianul județului Alba ::. | Editorial | .:: www.ziarulunirea.ro ::. |
Inadecvări mioritice
La noi fenomenul globalizării s-a făcut simțit mai ales prin racordarea României la nenorocirile care nu încetează să lovească diverse zone ale planetei, de la terorism la inundații și gripă aviară. Nu putem să nu observăm că necazurile noastre au o accentuată tentă mioritică, în sensul că nu reușim deloc să găsim justa măsură în abordarea problemelor serioase astfel încât ajungem să minimalizăm tragedii autentice ori să ne alertăm în mod disproporționat pe baza unor zvonuri neconfirmate sau chiar infirmate de cei îndrituiți să o facă. Criza ostaticilor din Irak, despre care nici acum nu știm dacă au fost sau nu niște eroi, competiția perpetuă dintre președintele României și premier care au făcut pe șefii de șantier la podul de la Mărăcineni, în vreme ce o grămadă de sinistrați încă nu știu unde își vor petrece iarna, semnalele contradictorii emise de Ministerul Agriculturii și de Ministerul Sănătății în privința pericolului pe care l-ar reprezenta gripa aviară pentru România sunt exemple edificatoare în sprijinul afirmațiilor de mai sus. Inadecvarea aceasta se datorează în egală măsură autorităților și presei, ea fiind periculoasă pentru că induce panica în rândurile unei populații extrem de stresate după cum arată niște studii recente potrivit cărora bolile mintale sunt în expansiune în țara noastră, ele afectând și categorii ale populației precum țărănimea, de exemplu, care în mod tradițional nu prea sunt atinse de nevroze.
În noianul de atitudini nepotrivite se mai distinge din când în când câte un gest de normalitate care, tocmai din pricina caracterului său singular, este tratat ca o ciudățenie taxabilă cu maximă duritate. Este exact ceea ce a făcut miercuri un cotidian central în comentariul dedicat demisiei ministrului Educației, material a cărui concluzie ar fi că "reforma Miclea în cel mai mare sector bugetar este un fiasco" și că "acum ministrul profită de buget și spală putina". Prin asemenea afirmații se induce ideea că Mircea Miclea a fost un ministru slab, ignorându-se cu desăvârșire proiectele reformatoare promovate de acesta pentru asigurarea calității educației, compatibilizarea învățământului superior românesc cu cel european, reforma doctoratului, formarea cadrelor didactice ș.a.m.d. Este adevărat că ministrul Educației n-a prea apărut la televizor, refuzând show-urile de doi bani și datul în stambă, dar reformele pe care el le-a propus erau unele de profunzime, de la plata selectivă a cadrelor didactice în funcție de calitatea predării și până la mult bagatelizata plantare a câte unui copac de către fiecare elev. Dar poate că tocmai asta este problema: planurile novatoare ale ministrului Miclea s-au izbit de rezistența înfricoșătoare la nou a unui sistem (de)format în timpul comunismului, din care încă mai fac parte destui dascăli care preferă calității cantitatea. Deposedați de har și de idealuri, aceștia au devenit inapți pentru formarea spirituală a elevilor, în absența căreia procesul de învățământ este văduvit de componenta sa esențială. Chiar dacă sindicatele din învățământ s-au solidarizat în ultimul ceas cu ministrul demisionar, pe motiv că bugetul destinat învățământului este insuficient, în multe alte împrejurări anterioare acestea l-au atacat pentru inițiativele sale cele mai bune. Cât despre politicieni, de la parlamentari la colegii de guvern ai ministrului Miclea, nimeni n-a sărit în apărarea lui. Și cum ar fi putut s-o facă în condițiile în care cei mai mulți sunt preocupați exclusiv de propriile buzunare. Un exemplu de ultimă oră îl reprezintă felul în care au reacționat senatorii la propunerea premierului Tăriceanu ca cele două Camere ale Parlamentului să-și restrângă cheltuielile. Indiferent de culoare politică, aceștia s-au arătat profund nemulțumiți de inițiativa lui Tăriceanu, invocând diverse motive hilare și cinice în același timp. Maria Lucia MUNTEANU
|