Cam evaziva si nehotarata, primavara incearca sa ne aduca zambetul pe buze, sa ne tonifieze energiile psihice, sa ne faca, cu alte cuvinte, sa fim ceva mai veseli, mai optimisti. Ghioceii si brebeneii rad inocent din cosurile si mainile tigancilor de la colt de strada. Pe prispele caselor ciripesc vrabiile ca o prefata la frenezia primaverii. Pe alocuri a incoltit firul de iarba, azi-maine va inverzi si frunza in pomi, vor plezni mugurii si-si vor canta catavasiile celui mai frumos anotimp padurile trezite la viata si raurile, si florile, si tropotele cailor pe verdele pasunilor si dorurile noastre dupa iesiri in natura, dupa aerul parfumat al primaverii. Nu, insemnarile de fata nu vor sa gliseze cu orice pret spre lirism. Voiam sa incep cu aceste notatii oarecum pastelate pentru a realiza mai bine contrastul intre ceea ce vrea sa fie primavara din natura si din sufletele amaratilor si "natura" creata ad-hoc de unii si de altii care vor parca ma maculeze cu orice chip frumosul cotidian, acel estetic creat de transcendent.
     Ma gandesc cand spun acest lucru la ofensiva mormanelor de gunoaie care zac pe marginea soselelor judetului, de parca zici c-aici la noi s-ar aduna toate mizeriile pamantului: obiecte iesite din uz, moloz, pamant, hartii, tot soiul de pungi, tinichele, cauciucuri, resturi menajere, zdrente, sticle, cutii de conserve si-atatea alte mostre ale unei saracii lucii, dar si ale neputintei de a ne gestiona mai bine curatenia strazilor, parcurilor, a satelor si oraselor, a drumurilor si a albiilor raurilor. Soselele judetului au devenit prin urmare locuri de depozitare a molozului si pamantului rezultat de la escavarea fundatiilor asa ziselor megavile, a tot ceea ce devine de prisos prin curtile oamenilor. Exemple se pot da cu nemiluita, dar nu acest fapt conteaza, ci fenomenul ce a inceput sa prolifereze alarmant. Si inca n-ar fi mare lucru daca-n aceste platforme de gunoi n-ar scurma cainii vagabonzi, pasarile, porcii domestici si ar manca resturi infestate, imbolnavindu-se si, la randul lor, imbolnavind oamenii. Azi-maine, dupa cum pronosticheaza meteorologii, vor veni valuri, valuri de caldura, de seceta si aceste deseuri menajere vor intra in putrefactie si vor aduna roiuri de muste si tantari, vor emana cumplite miasme ce vor calatori prin atmosfera si vor vicia aerul pe care-l respiram.
     Vaile si malurile Ariesului incarcate de rumegus in urma taierii salbatice a padurilor, adevarate rani care stalcesc peisajul, polueaza apele, pun in pericol vietatile ce traiesc in apa. Zac abandonate schelete de masini, fiare vechi, la tot pasul intalnesti halde de gunoi care-ti taie respiratia. Inundatiile au lasat si ele in urma lor maluri si putregaiuri prin curti si prin ograzi, conferind peisajului o nota stranie de apocalips. La toate acestea se mai adauga, din pacate, deversarea in albia raurilor a unor compusi organici care distrug, pe zeci de kilometri de luciu al apelor, fauna piscicola. In fata acestor adevarate dezastre ecologice, la care am renuntat sa mai adaugam radioactivitatea pe care o emana unele exploatari miniere, poluarea prin fum si gaze ale unor fabrici, factorii de resort se multumesc doar sa ameninte si sa mai dea peici pe colo cate-o amenda drastica in loc sa ia masuri ferme de inchidere, de lichidare a unor astfel de focare producatoare de molime si boli ce ar putea rezulta in urma nedistrugerii si neigienizarii acestor mormane de gunoi ce zac vraiste in apropierea zonelor de locuit. Nici primariile, consiliile locale nu intervin energic in stoparea acestor cazuri ce tind sa se generalizeze. In plus, aceste peisaje cu totul inestetice se intalnesc parca mai mult la portile de intrare ale oraselor, oferind turistilor de aiurea o imagine de cosmar. Suntem oare atat de naivi si credem ca toate acestea nu se vad si nu se contabilizeaza acolo undeva la nivelul celor care monitorizeaza imaginea Romaniei si ca suntem mereu situati printre ultimii ba la acordarea de vize, ba la intrarea in UE si NATO? Azi - maine n-o sa mai putem fi vazuti de consilierii europeni din cauza muntilor de gunoaie, de roiurile de muste si tantari, de mormanele de rumegus, de meterezele propriilor neputinte. Nu trebuie decat asanate aceste monstruoase "vederi" pe care le oferim strainilor pentru ca Romania sa fie privita de straini un pic mai bine.
Gheorghe JURCA