Iata-ne ajunsi in Vinerea cea Mare, Vinerea Patimilor, a mortii si ingroparii lui Hristos. Totul tace, totul plange. Poate ar trebui ca in loc de articol sa public o imagine care sa reprezinte un deget pus peste buzele inchise si cateva lacrimi. Si totusi vorbele de-acum capata dimensiunile durerii.
     In ziua aceasta trebuie sa taci. Taci si lasa-L doar pe Hristos sa vorbeasca. Lasa-L pe El sa spuna cele sapte cuvinte de pe Cruce, singurele care ar trebui rostite astazi. Iata-le, ti le amintesc pe rand:
     1. "Tata, iarta-i, ca nu stiu ce fac". Pentru cine se ruga Iisus? Oare numai pentru soldatii romani, care ii bateau cuie in picioare si in maini? Ei doar implineau o porunca de rastignire a unui condamnat. O mai facusera si cu alta ocazie. Oare aceste cuvinte se adresau fariseilor si carturarilor, care isi frecau mainile de bucurie ca au "incheiat" capitolul "profetul din Nazaret"? Aveau toti partea lor de vina si deci toti trebuiau iertati. Dar iertarea pe care o cere Hristos pe cruce este pentru toata lumea. Iertarea lui Hristos ar suna peste veacuri astfel: "Iarta-i, Tata, pe toti oamenii, care de acum si pana la sfarsitul lumii imi vor bate cuiele pacatelor lor in mainile si picioarele Mele. Iarta-i, Tata, ca nu stiu ce fac. Injura, Tata, si cred ca ma injura pe Mine, dar se blestema pe ei, prin cuvintele de hula la adresa Ta. Beau, curvesc, fura si fac toate relele, Tata, dar lor isi fac rau. Eu ii iert si mor pentru ei. Sangele meu ii spala de pacate, de aceea, te rog, Tata, iarta-i si Tu si nu le rasplati raul lor."
     2. "Adevarat, iti spun tie, azi vei fi cu mine in rai". Sunt cuvintele adresate talharului celui de-a dreapta. Lumina sperantei s-a aprins si in el. Cine era el? Un talhar, care toata viata facuse rau. Ce speranta de iertare poate avea un astfel de om? Niciuna. Si totusi Rastignitul din mijloc, de pe Golgota, ii spune aceste cuvinte. Ce lucru extraordinar: sa auzi cuvintele "vei fi cu Mine in rai". Ce-ti trebuie mai mult? Este visul tau implinit.
     3. "Femeie, iata fiul tau, ..., Fiule, iata Mama ta". Sunt cuvinte, pe care le adreseaza Hristos Mamei Sale si lui Ioan, ucenicul cel iubit. Extraordinara grija de mama: Fiul, plin de sange pe cruce, cu moartea care Ii incetosa incet-incet ochii tristi, gaseste totusi momentul si puterea de a-si privi mama, zdrobita de durere la picioarele crucii. Ii poarta de grija in acel moment, incredintand-o unui ucenic. Desi Ioan nu era copil al Maicii Domnului. Intrebati pre asa-zisii "pocaiti" (retineti ghilimelele), care spun ca Maica lui Iisus a mai avut copii, de ce totusi Iisus o lasa in grija unui ucenic, si nu a fiilor ei? O sa-i vedeti atunci cum vor da din umeri sau vor incerca sa va prosteasca cu raspunsuri in care nici ei nu cred, dar le ofera pentru a nu recunoaste ca au gresit. Adevarul este unul singur: Maica Domnului nu a avut alti copii decat pe Iisus Hristos.
     4. "Eli, Eli, lama sabahtani" (Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai parasit). Il parasise oare Tatal pe Hristos? Cu siguranta ca nu, dar scarba, durerea, ura si pacatele oamenilor L-au facut pe Iisus sa dea glas conditiei Sale de om si sa lase pentru un moment partea dumnezeiasca din El. Ca si in Gradina Ghetsimani, cand Iisus se ruga sa nu bea din paharul suferintei ce Il astepta, si acum pe cruce, omul din Hristos se vede parasit, desi niciodata Tatal nu-L parasise. Asa se intampla si in cazul nostru: oricat de chinuit te simti, oricat de disperat ai fi, sa stii ca Tatal cel ceresc nu te paraseste. Chiar daca tace si nu ti se arata imediat, Dumnezeu te iubeste. El te lasa sa suferi pentru a-ti dovedi statornicia credintei. El vrea sa vada daca tu crezi oare doar atunci cand iti merge bine sau si atunci cand ai vreun necaz si simti ca nu ai nici ajutor? Esti crestin doar de Pasti sau si de Vinerea Patimilor?
     5. Mi-e sete. Hristos striga ca un condamnat, ca unul din care se scurge sangele si viata, cu buzele uscate si crapate de chinuri. Cu siguranta ii era sete. Dar nu dupa aceasta sete striga el, ci dupa setea de om. El primeste otet pentru ca noi sa primim apa cea vie. El bea aceasta acreala pentru ca noi sa primim dulceata Euharistiei. Ai primit tu acum, de Pasti, Apa cea vie, Sfanta Impartasanie? Ai simtit oare setea dupa cuvantul lui Dumnezeu? Sau ti-ai adapat sufletul cu "izvoare" care nu tin de setea sufletului?
     6. Savarsitu-s-a (Kala). De ce a strigat oare Hristos Kala? Pentru ca se savarsisera multe lucruri prin jertfa lui Hristos. Se savarsise planul de mantuire a lumii. Se savarsise jertfa pentru pacatele oamenilor. Paharul pacatelor lumii fusese baut pana la fund. Se implinise descoperirea lui Dumnezeu in chipul cel mai apropiat posibil. Si cate nu le implinise oare Hristos?
     7. Tata, in mainile Tale Imi incredintez Duhul. Totul era acum implinit. De acum Hristos putea sa se reintoarca in sanul Tatalui. Ce expresie minunata: Tata tie iti dau sufletul Meu. Putem noi oare sa o rostim cu buzele noastre?
     Iubite cititorule,
     Moartea crestina nu mai are ura si spaima ei, caci Hristos a biruit-o. De aceea cand moare cineva, noi zicem crestineste ca "a adormit". Cuvantul "cimitir" provine de la grecescul "koimao", care se traduce prin "a se odihni" sau "a legana un copil ca sa adoarma". Iata ce frumos: Dumnezeu isi trimite pe ingerul Sau sa-ti legene sufletul, sa se odihneasca in "sanul lui Avraam". Suntem oare si noi vrednici de aceasta odihna? Sa-L rugam pe bunul Dumnezeu sa aiba mila de noi.
     Ne apropiem de Noaptea Sfanta, cand lumina lui Hristos va veni si in sufletul nostru. Plini de bucurie sa strigam "Hristos a inviat!" "Adevarat a inviat!". Sa simtim aceasta bucurie a Invierii si in sufletele noastre si sa o ducem acolo unde mai este lacrima, durere si intuneric.
Pr. Emil JURCAN