Au trecut, iata, mai bine de 100 de zile ale guvernarii Nastase, o prima etapa nescutita de ezitari, scandaluri si gafe. Nici nu se putea altfel, cand partidul care l-a propulsat pe scaunul de premier a promis locuri de munca, salarii mai bune pentru bugetari, marirea pensiilor, o mai buna politica de protectie sociala, accelerarea privatizarii, asanarea coruptiei, iar primul ministru n-a putut pune in aplicare acest program caracterizat de o agresivitate antireformista, ba dimpotriva, s-a vazut nevoit sa apese pe pedala pro-occidentala. Se stie ca premierul Nastase a produs o impresie excelenta in cancelariile vest-europene prin declaratiile sale forte in favoarea reformei, a economiei de piata, a unui proiect riguros privind integrarea Romaniei in Uniunea Europeana. Am fost si suntem cu totii de acord ca avem, in sfarsit, un premier destoinic, ferm, hotarat, care stie ce vrea, care a invatat din esecurile predecesorilor sai si va pune Executivul la treaba. Declaratiile de buna intentie, nu putine la numar, i-a impresionat intr-atat pe reprezentantii institutiilor internationale, incat acestea au vazut in Nastase un interlocutor agreabil si rezonabil, bun cunoscator al mecanismelor care pot aduce un spor de performanta in privinta apropierii Romaniei de standardele europene. In plus, Nastase s-a bucurat de un atu in plus, care a fluidizat actul de conducere al Executivului, in sensul ca el n-a mai trebuit sa bata pe la usi si sa se roage de partidul majoritar pentru a obtine acordul cu privire la una sau alta dintre reformele preconizate, el fiind si liderul national al PDSR. Asadar, se poate guverna si fara algoritm.
     Numai ca premierului i s-a cerut sa puna de acord bunele intentii declarate, cu fapte, cu programe concrete de guvernare. Aici lucrurile au inceput insa sa scartaie. Sa ne amintim ca la reprosul organismelor internationale cum ca in Romania coruptia a depasit cele mai inimaginabile praguri, Nastase l-a trimis pe Grecea sa faca curatenie intr-o anumita zona a tarii, si ce-a iesit s-a vazut. Din rapoartele lui Ovidiu Grecea a reiesit ca nu sunt scutiti de coruptie nici reprezentantii Ministerului de Interne. Scandalul iscat s-a lasat cu demiterea lui Grecea. Si, mai mult, Executivul a suparat in acest caz si SRI-ul care acuza Internele ca vrea sa-si depaseasca limitele competentelor. Descoperit, premierul reactioneaza impaciuitor pentru a calma si presa si orgoliile SRI-ului. Sa mai notam ca tot din momentul in care Guvernului Nastase i s-a cerut sa depaseasca faza bunelor intentii in ce priveste privatizarea a inceput si conflictul Executivului cu privatizarile asa-zis "dubioase". Adica da privatizarii, dar mai intai sa vedem cum s-au facut privatizarile de precedenta putere. Dar pentru a nu i se reprosa Cabinetului Nastase ca ignora marile privatizari, Guvernul prelungeste termenele de depunere a ofertelor, intra in discutie cu noii ofertanti, si practic tine subiectul fierbinte sub capac. Vine la rand bugetul, problema in care Guvernul Nastase vrea sa faca pe plac si FMI-ului, dar, in acelasi timp, tine sa se achite si de promisiunile din campania electorala ale PDSR-ului. Prin urmare, Executivul se straduieste sa impace si capra si varza, dar in acest scop adopta o atitudine care nemultumeste atat FMI-ul cat si pe bugetari si pensionari. Stiind ca va avea de furca cu sindicatele, Guvernul stabileste pacte sociale cu cateva centrale sindicale, dar nu izbuteste sa faca acest lucru cu toate centralele. Paradoxal, in ciuda faptului ca premierul se bucura de o incredere spectaculoasa in sondajele de opinie, in tara grevele se tin lant. E bine ca Guvernul Nastase sa nu uite ca tot un val de greve a macinat si guvernarea Ciorbea.
     Se poate aprecia ca Nastase se straduieste sa dea impresia ca Guvernul pe care-l conduce dispune de parghii si libertati care ii ingaduie sa nu tina seama de exigentele FMI, ca Executivul lupta din rasputeri sa convinga Fondul Monetar International, dar sa dea si impresia ca n-a uitat nici de promisiunile electorale ale PDSR. Asadar, exista toate sansele ca criza sa se adanceasca si sa se inmulteasca ezitarile, disputele din echipa de la Palatul Victoria. Si in loc ca increderea populara a Cabinetului Nastase sa creasca, ea se depreciaza pe zi ce trece. Si asta, pentru ca una s-a promis in campanie, si alta incearca sa faca acum. Dilema capro-varzista da destula bataie de cap unui guvern care a inceput marea redresare cu dreptul. Poate ca ar fi fost mai potrivit sa acordam Guvernului Nastase o perioada de gratie mai mare de 100 de zile, chiar una de 200 de zile si abia dupa aceea sa-i punem sub reflector faptele. Poate...
Gheorghe JURCA