Fiecarui premier care s-a perindat pe la Palatul Victoria i s-a acordat o perioada de gratie, un certificat de incredere in alb, dupa cum, fireste, treptat au inceput sa apara scadentele. Nu incape nici o indoiala ca, cea mai buna impresie o face opiniei publice, si nu numai, actualul prim-ministru Adrian Nastase. Urmarindu-i iesirile la rampa, se poate observa echilibrul, calmul sau politetea, grija pentru fiecare cuvant, gest, incat pare de multe ori un actor care si-a studiat foarte bine rolul, ba mai mult, e mai fascinant atunci cand nu are un discurs pregatit, cand face creatie oratorica, atunci cand e spontan, are fler, umor, o fraza mladioasa. Sigur, Nastase este inainte de orice, un bun diplomat, un intelectual rasat si care dispune de o retorica care nu numai ca nu deranjeaza dar place, este suculenta. Domnia sa, ca de altfel intregul partid al carui lider autoritar este, si-a facut un obicei statornic din a avea relatii bune cu presa, dialog in care cultiva politetea, nonsalanta. Nu e mai putin adevarat ca si presa, ma refer la marii editorialisti, au lasat-o mai moale cu criticile aduse guvernului si implicit premierului, ba dimpotriva subliniaza cu obiectivitate excelenta prestatie a lui Nastase pana la aceasta ora. Fara indoiala ca ceva mai incolo cand promisiunile actualei echipe guvernamentale se vor fi uscat ca niste vrejuri la soarele nemilos al conservatorismului, acesti "caini de paza ai democratiei" vor latra copios. Dar, pana atunci, sa-i dam Cezarului ce-i al Cezarului si sa spunem ca premierul Nastase face o figura onorabila. Nu intamplator el se bucura de cea mai mare incredere ca om politic din partea occidentalilor, e cel mai bine cotat reprezentant al executivului, iar daca ar avea loc alegeri la aceasta ora, d-l Nastase ar fi a treia optiune dupa Ion Iliescu si CV Tudor.
     Nu trebuie omis, cand vorbim de buna situare in sondaje si in topul preferintelor populatiei, ca d-l Nastase are un imens avantaj, acela ca domnia sa conduce nu numai guvernul ci si un partid care isi poate impune punctul de vedere in parlament. Ba chiar si-a permis sa nu fie intotdeauna pe aceeasi lungime de unda cu presedintele Iliescu, ceea ce nu inseamna ca el canta dupa o alta partitura. E o chestie de personalitate, de o personalitate inseriabila si Iliescu intelege foarte bine acest lucru si tocmai de aceea nu se confrunta public, ci doar pe ici pe colo mai transpare cate o mica nemultumire sau neintelegere. Dupa atatea incercari nereusite, opinia publica nu vrea sa-si vada speranta ucisa, iar guvernul Nastase i-a strecurat o unda de optimism. Ar fi o mare tristete ca bietul amarastean sa-si vada din nou inselate sperantele. E simplu ca buna ziua ca d-l Nastase e premierul preferat de alegatori, care spera ca el le va aduce niscaiva bine. Aici trebuie facuta insa o remarca si anume ca premierul nu trebuie sa-si aroge curajul de a sari mai sus la cap decat Iliescu. Rolurile sunt impartite foarte clar. Iliescu e cel mai bun presedinte, iar Nastase cel mai bun premier. Opinia publica, mai inteligenta decat s-ar putea crede la un moment dat, ea stie ca cele doua personalitati isi au rolul lor bine definit. Daca maine vor avea loc alegeri, presedinte ar iesi tot Ion Iliescu, iar premier va fi numit tot Adrian Nastase.
     Din pacate, opinia publica nu are aceeasi incredere in echipa pe care o conduce premierul. Unii ministri si-au aratat slabul profesionalism, neputinta de a-i duce mintea catre solutii salvatoare. Aici am numi doar cateva mari neimpliniri si anume: amanarea promisiunilor facute in campania electorala, executarea de studii pentru restructurarea economica, in special a intreprinderilor cu probleme, cresterea veniturilor salariale nu pe seama productivitatii muncii ci a imprumuturilor externe, etc. Astfel ca Adrian Nastase ar trebui sa-si impuna fermitatea si inflexibilitatea sa si in comportamentul intregii echipe ministeriale.
Gheorghe JURCA