Hai la bal pe litoral!
     Tara n-a iesit inca din ploi si cine stie cat or mai dura, caci meteorologii au incetat demult sa mai proroceasca cum va fi starea vremii; campurile baltesc de apa favorizand incoltirea bobului de grau si compromiterea painii din acest an, ofensiva palamidei ameninta si ea porumbul si, ceea ce este de-a dreptul dramatic, se umfla apele peste cota de inundatii si lasa in urma lor prapad, oameni cu sufletele frante si ochii plansi. Preturile la gaz, electricitate, benzina, servicii publice nu mai pot fi tinute in frau. Multor cetateni le-a inghetat in plina vara apa la robinete pentru ca nu au cu ce o plati, pensionarii care au ajuns sa reprezinte aproape jumatate din populatia tarii isi procura tot mai greu medicamentele de care au nevoie pentru a mai smulge o raza de speranta vietii, copiii institutionalizati au o soarta din ce in ce mai vitrega, in ciuda unor declaratii sforaitoare cum ca li se aplica o protectie de nivel european. Romanta restructurarii intreprinderilor cu pierderi, a lichidarii firmelor falimentare se tot canta de 11 ani, dar, practic, fara sa gadile placut la ureche si sa produca acea bucurie pe care romanul o simte cand este mangaiat de brizele calde ale unei vieti cat de cat normale. Din pacate, o plictiseala cvasigenerala asterne pe obrazul omului de rand rictusul amaraciunii, al unei existente sordide.
     Toate aceste avataruri care intuneca priviri, amarasc zilele omului de rand, seamana dureri si intristare pe mioriticele noastre meleaguri, curg in suvoaie groase, namoloase, intocmai ca ploile astea puhave de vara ce nu se mai termina, in timp ce pe micile ecrane, in emisiuni si video-clipuri estivale se revarsa cavalcade de zambete, de trupuri bronzate, de femei sexy, de scene vivante, susanele cu adolescenti, cantareti, stripperi si stripteuze, o intreaga fauna bine hranita si rotunjita care smulge ropote de aplauze unor beizadele cu bani, haimanale cu pofte lubrice si o viata plina de frivolitati. In fiecare zi, micile ecrane sunt invadate de imagini vivante in care teleasti invita amatorii de senzatii tari pe litoral, ca si cum, vezi, Doamne, multi dintre romanii de rand s-ar putea dispensa de o buna parte din milioanele ce le au la tescherea si ar alerga nestingheriti spre mare, spre a da piept cu valurile, cu muzica si veselia, cu viata scanteietoare de aici. Ai impresia ca toata tara intra in vacanta, ca toata suflarea romaneasca se lasa de munca si pleaca in exod spre mare, acolo unde se gusta viata din plin. Ce psihoza o mai fi si asta, sa inciti instinctele, poftele unora, in timp ce milioane de guri raman flamande. E ca si cum populatia ar fi innebunita nu dupa paine, dupa un trai mai bun, ci dupa soare, valuri, sampanie, ultraviolete, muzica, baluri, festivaluri. A cui oare o fi aceasta idee paguboasa de a face cu orice pret circ zgomotos, galagie pentru golaneala, o viata de huzur si dezmat cand tara abia isi poate trage sufletul si obloji ranile.
     Poate ca cei care incita la un asemenea zaiafet national nu vor decat sa intinda niste perdele de martipan peste realitatile hade de pe chipurile si din sufletele celor amarati. Suntem o tara plina de saraci, dar cu foarte multe festivaluri pentru toate gusturile si toate varstele. O Romanie care se vrea inghesuita pe litoral, unde vor abunda vedete in buricul gol, manechini si tineri pletosi, spectacole de un gust indoielnic. Divertismentul de la Tv se va muta pana in toamna pe litoral pentru ca teleastii sa vina de acolo bronzati si cu chef de viata, care la randul lor sa-i contamineze cu voie buna si pofta de a trai pe cei ramasi acasa, la sapa, la saiba, ori sa-si faca concediile pe marginea unui rau sau sub o geana de padure in care palpaie flacarile sub un gratar anemic pe care sfaraie mititeii autohtoni. Si uite asa facem din Romania o tara de petrecareti, o tara bolnava de festivalita. Nu ne-ar strica sa avem ceva mai mult bun simt!
Gheorghe JURCA