Cu ochii pe mass-media
De la Cozma la Cozmanca
     Revendicarea Pelesului de catre regele Mihai si cererea de gratiere a lui Miron Cozma sunt cele doua subiecte care i-au cazut din cer presei autohtone in aceasta perioada de seceta prelungita. Daca in cazul Miron Cozma corul indignatilor este mult mai puternic decat grupul vocal al sustinatorilor "luceafarului huilei", in pofida faptului ca din el fac parte tenori ca Adrian Paunescu si C.V. Tudor, in privinta retrocedarii averilor regelui Mihai taberele pro si contra sunt parca mai echilibrate. *"Vijelia rascolita de mediile de informare si in discutiile particulare de revendicarile Casei Regale este in mare parte rezultatul persistentei, in mentalitatea multora, a dispretului comunist fata de proprietate. Daca proprietatile cerute apartineau familiei regale si nu coroanei ca institutie, ele trebuie restituite caci intr-un stat de drept legile se aplica fara discriminari. Faptul ca palatul Peles este un monument national nu poate fi o piedica. De altfel majoritatea castelelor istorice din Vest sunt locuinte particulare intre care unele au si un regim muzeal. Cei ce au considerat ca nu era momentul pentru a se face aceasta cerere sunt ignoranti sau de rea credinta, caci Casa Regala nu a facut decat sa respecte data limita fixata de lege in momentul respectiv. Sa speram ca acest tumult va cataliza si celelalte retrocedari care in mare parte sunt inca blocate fara rusine de unii primari din motive meschine personale". (in "Ziua" din 13 august, Constantin Balaceanu - Stolnici). *"Retrocedarea Pelesului si a domeniului regal de la Sinaia reprezinta o chestiune mai complicata. Un lucru insa este cert. Conform legii, Mihai I are dreptul sa inainteze o asemenea cerere. A facut-o in termeni legali. Are si o documentatie pe care isi intemeiaza solicitarea. Ea trebuie analizata conform legilor in vigoare. Al doilea lucru cert, dezvaluit de aceasta solicitare a regelui, este surpriza guvernantilor. Ei isi imaginau ca reconcilierea cu Mihai I presupune doar defilare prin fata electoratului si pupaturi in public. Adica, un rol de figurant amabil, gata sa slujeasca proiectul de concordie nationala lansat de Ion Iliescu, si care sa nu se prevaleze de legi. Sa fim democratici, dar nu chiar in toate cazurile! Daca ar fi sa ne imaginam o preluare peste noapte a proprietatilor regale, nici Mihai I nu s-ar afla intr-o situatie prea fericita. Apa, curentul electric, gazele naturale, servitorii si celelalte cheltuieli legate de intretinere i-ar aduce destule batai de cap. Nu este vorba despre un autoturism primit de la un partid si nici despre un apartament de serviciu pentru care plateste Senatul sau Camera Deputatilor. Este vorba despre o proprietate imobiliara enorma, cu valoare istorica, si care poate crea probleme dificile de gestiune si imagine chiar si unui monarh. Intr-o vacanta politica totala, cererea regelui a trezit si clasa politica si electoratul. Fiecare se da in stamba dupa cum il duce capul, subiectul fiind intai de toate o problema de Drept si care nu se poate rezolva decat printr-o negociere cu implicatii politice". (Cornel Nistorescu in "Evenimentul Zilei" din 13 august) *"Pentru rege nimic nu e mai important decat tara, decat interesul national. Asa e, domnilor monarhisti de mai veche si mai noua extractie? Pai, atunci, maiestatea sa trebuia pur si simplu sa se abtina de la a revendica Pelesul, chiar daca are dreptul. Un mare rege este acela care stie sa nu faca uz de toate drepturile pe care le are. Sa se opreasca la castelul Savarsin sau palatul Elisabeta, cladiri fara semnificatie pentru milioanele de romani traiti decenii in Republica Populara. Dar Pelesul! Generatii de-a randul au crescut cu acest castel ca fanion al ideii de "bun al intregului popor". Toti cei care vazandu-l pe rege langa Iliescu si-au zis ca asa o fi bine, ca stie tovarasul ce face, au tresarit acum ca muscati de sarpe. Or, tocmai fata de acestia fostul suveran trebuia sa manifeste infinita grija de a nu-i arunca din nou in bratele lui C.V. Tudor et comp., acolo unde apelativul maiestatii sale este Misu Balbal. Ce-l costa sa se instaleze la Elisabeta, sa traiasca in Romania, sa-i lase pe romani sa se obisnuiasca cu el si sa incerce sa-si puna prestigiul in slujba patriei? Avea un exemplu la doi pasi: Simeon n-a cerut decat vreo doua imobile statului bulgar, in schimb, s-a implicat cu totul in salvarea tarii, prestatia lui ca premier putand fi chiar solutia-miracol pentru vecinii nostri. Asa, reintrarea lui Mihai I in viata romaneasca in calitate de spirit echidistant, aflat deasupra patimilor de tot felul, este compromisa". (Cristian Tudor Popescu in "Adevarul" din 16 august) *"In timp ce d-l Nastase se plimba in tandem cu omologul sau bulgar pe aleile omologului Palatului Peles, adica la castelul din Borovet, restituit regelui Simeon impreuna cu celelalte proprietati, la Bucuresti, ministrul Cozmanca demonstra ca vremea luptei de clasa continua. D-l Cozmanca, pe care-l manca limba rar, dar periculos, a atacat si el doua probleme in tandem: cererea regelui Mihai de restituire a Castelului Peles si cererea de gratiere a lui Miron Cozma. La primul subiect, d-l Cozmanca s-a aratat intrigat de indrazneala regelui Mihai de a-si cere proprietatile, dupa ce "am organizat intalniri oficiale si l-am invitat la tot soiul de manifestatii". Soioasa insinuare! Mai lipsea ca d-l Cozmanca sa adauge: si l-am invitat la cina, unde i-am dat fripturi pe saturate. N-a ajuns chiar pana acolo, dar nici departe de acest nivel: "ma mir ca nu vrea sa preia si vulpile argintii impaiate". Odata coborat printre animalele impaiate, d-l Cozmanca a revenit si la apelativele anterioare "reconcilierii istorice", amenintandu-l pe "ex-rege" cu un referendum: "am putea organiza chiar un referendum pentru ca populatia sa-si spuna parerea cu privire la restituire". Dar, cand s-au nationalizat si confiscat proprietatile, s-a facut referendum? Cu Miron Cozma insa, d-l Cozmanca s-a aratat mult mai ingaduitor. Ce-i drept, de la Cozma la Cozmanca nu-i o cale prea lunga: trei litere si nimic altceva. D-l Cozmanca a parcurs rapid acest interval si a descoperit ca incadrarea si condamnarea detinutului pentru "instigare la subminarea puterii de stat" reprezinta "o exagerare si o imixtiune politica". Dar daramarea unui Guvern ce-o fi: exagerare sau imixtiune politica?" (Tia Serbanescu, in "Curentul", din 16 august).
Maria Lucia MUNTEANU