"Pace sociala" cu pretul discriminarii pensionarilor
     Toropiti de canicula, obositi sa-si spuna in van pasurile, pensionarii au primit saptamana trecuta de la premierul Adrian Nastase vestea ca, proaspat intors din vacanta, cu putere de munca, guvernul a discutat si a aprobat indexarea pensiilor din sistemul public cu 4,1 la suta. Aplicabila de la 1 septembrie, indexarea are exact valoarea indicelui de inflatie pentru trimestrul III al anului in curs. Doar pentru unii! Pentru ca aflam ca nu vor beneficia de aceasta indexare persoanele care s-au pensionat in perioada 1 ianuarie 1999 - 31 martie 2001 si au o pensie mai mare decat pensia medie, in timp ce persoanele care s-au pensionat in cursul anului 1999 dar au o pensie mai mica decat media primesc o indexare de doar 2 procente. De asemenea, pensiile IOVR, indemnizatiile pentru incapacitate temporara de munca, indemnizatia de maternitate si indemnizatia pentru ingrijirea copilului bolnav se vor indexa cu cate 3 procente. De ce s-o fi intampland asa, mai ales ca aceasta nu este prima indexare cu rata inflatiei diferentiata a pensiilor?Nu toti pensionarii se confrunta cu aceleasi cresteri ale preturilor? Doreste guvernul o egalizare a pensiilor? Cat de corecta este o asemenea judecata? S-a spus ca in perioada 1 ianuarie 1999 - 31 martie 2001 a fost in vigoare o lege a pensiilor mai favorizanta pentru cei pensionati atunci decat pentru cei care s-au pensionat anterior. Sunt vinovati cei care s-au pensionat in conformitate cu aceasta lege sau cei care au facut legea? De platit platesc insa pensionarii!
     Desi recunoaste ca majoritatea pensiilor sunt mici, in general neacoperitoare pentru un trai decent, guvernul isi explica oarecum decizia discriminatorie prin raportul pensionari - salariati care acum este de 6 milioane de pensionari la circa 4 milioane de salariati, aceasta reprezentand, ne spune tot guvernul, cea mai grava problema sociala a tarii. In aceste conditii "cresterea pensiilor nu poate fi sustinuta". Lucru demonstrat si de intarzierile care apar in plata acestor drepturi. Problema este reala, dar ce e mai grav, ea este potentata chiar de unele decizii ale guvernului. Datorita blocajelor financiare existente, a greutatilor in care se zbat cea mai mare parte a agentilor economici, plata datoriilor fata de fondul de asigurari sociale si cel al asigurarilor de sanatate este ultima grija a acestora. S-au acumulat astfel datorii de mii de miliarde. Atunci este explicabil de ce nu sunt bani pentru pensionari. Desi legea stipuleaza masuri de constrangere pentru cei care nu platesc asigurarile, ele nu se prea aplica. Mai mult, dorind "pace sociala", guvernul i-a asigurat pe sindicalisti ca drepturile de pensie vor fi platite si pentru pensionarii care ies din campul muncii de la intreprinderi care n-au mai platit de ani de zile CAS-ul. Un efect negativ al acestei atitudini nu este oare chiar acela ca de-acum cu atat mai putin se vor stradui agentii economici sa plateasca aceste dari, de vreme ce oricum sindicalistii nu vor mai inscrie printre revendicari si acest punct altfel destul de arzator? Credem ca raspunsul este afirmativ. Si-atunci care e solutia? Orice persoana cu bun simt stie raspunsul: echilibrarea raportului pensionari - salariati si recuperarea datoriilor agentilor economici fata de fondurile de pensii. Teoria ca teoria, practica...ne arata ca aceasta este o intreprindere destul de dificila. Pentru ca nimeni nu-i poate opri pe pensionari sa-si ia o slujba in calitate de colaborator (lucru acuzat de premier ca fiind o piedica in angajarea tinerilor) tocmai in ideea de a-si mai completa pensiile mici. Cat despre recuperarea datoriilor, v-am spus: cu binecuvantarea guvernului cu atat mai putin se vor inghesui angajatorii sa plateasca CAS-ul. Oricum specialistii gandesc o solutie. Pana la gasirea ei cei care platesc oalele sparte sunt "beneficiarii" sistemului public de pensii. Aferim!
Anca DINICA