Agricultura românească la ora unui nou pariu şi a opţiunilor între
Fermele tip Cornu şi exploataţiile gen Adrian Năstase
     Premierul Adrian Năstase este foarte preocupat de starea agriculturii româneşti, probabil şi în virtutea faptului că el este fermier sau mai pe româneşte spus moşier, adică proprietarul unei ferme agricole. Firesc ar fi, deci, ca şi modelul pe care prim-ministrul vrea să-l impună agriculturii noastre să fie tot unul privat, după chipul şi asemănarea fermei sale de la Cornu, unde are câteva hectare de pământ, câteva vaci, tractoare şi alte maşini şi utilaje agricole. Şi d-l Adrian Năstase nu face acolo, la Cornu, nici hobby şi nici agricultură de subzistenţă, ci agricultură performantă şi eficientă. Din păcate, una face acasă la el premierul nostru şi alta zice şi vrea să facă atunci când este vorba de agricultura ţării şi de ţăranii noştri, cu care conform obiceiului premierilor post-revoluţionari a făcut un pariu. Pariu pe care toţi predecesorii săi cu rang de prim-ministru l-au pierdut. Îl va pierde oare şi domnul Adrian Năstase, sau, în premieră, îl va câştiga? Părerea noastră este că, dacă va promova modelul de acasă, de la Cornu, premierul nostru de azi va câştiga pariul. Dacă va merge însă pe mâna agriculturii asociative (un fel de întovărăşiri), îl va pierde cu siguranţă pentru că exploataţiile agricole pe care le preconizează Adrian Năstase nu pot salva agricultura noastră şi nici nu pot asigura lucrarea pământului în regim capitalist, aşa cum se întâmplă în toate ţările în care agricultura este de mare randament tocmai pentru că este bazată pe ferma agricolă privată. Iată şi de ce nu vedem noi cu ochi buni legea exploataţiilor agricole. Şi ca să fim mai expliciţi, ne vom referi la agricultura din Transilvania, din Ardeal mai bine zis, care, iată, şi în acest an dă ţării cele mai mari şi sigure recolte (căci în sudul ţării a fost secetă, iar în Moldova, pământurile sunt mai mult de munte şi deal). Ca să primească subvenţii de la stat, ţăranii din Albac sau de la Horea ori din Vidra trebuie să se asocieze în exploataţii de câte 50 de hectare sau să crească fiecare cel puţin 15 vaci sau 100 de porci, ori 50 de tăuraşi pentru îngrăşare. Să presupunem că se asociază şi fac exploataţii de câte 50 de hectare. Aceste exploataţii, formate din parcele de câte 30 sau maxim 50 de ari cum sunt terenurile la munte (mici şi multe, printre pietre şi păduri), nu vor putea fi lucrate însă nici cu tractorul şi nici cu combina, ci tot cu calul şi plugul. Eventual vor putea fi cosite mecanizat. Şi atunci, ce agricultură performantă se va putea face, dacă mecanizarea tot nu se poate aplica? Normal ar fi ca fiecare ţăran să primească o subvenţie pe hectarul cultivat cu condiţia să prezinte o adeverinţă de la primărie care să ateste că are terenul, sămânţa şi îngrăşămintele asigurate, urmând ca prestaţia lucrărilor de semănat şi recoltat să fie într-adevăr subvenţionată. Lucrurile par şi mai simple în cazul creşterii animalelor. De ce, dacă eu, Gheorghe, am 14 vaci trebuie să mă asociez cu Ion, care are doar o vacă, pentru a avea 15 vaci şi a primi o subvenţie? De ce nu se poate acorda o subvenţie pentru fiecare vacă (ca în Austria, Elveţia sau Germania) astfel ca tot mai mulţi ţărani şi mai ales tineri să poată creşte câte 4-5 vaci, 10 tăuraşi şi 30 de porci. Nu este aceasta o fermă de animale eficientă sau trebuie neapărat ca respectivul ţăran să se asocieze cu acela care creşte şi el încă 10-11 vaci, 40 de tăuraşi şi 70 de porci ca să facă o asociaţie sau o întovărăşire unde este nevoie de cel puţin un preşedinte, un contabil, un magazioner şi alţi câţiva funcţionari care să se ocupe de administrarea exploataţiei şi bineînţeles să se lingă ei primii pe degete la recoltat, adică exact ca pe vremea agriculturii socialiste?
     Iată de ce eu doresc ca ferma premierului Adrian Năstase de la Cornu să fie modelul de urmat pentru agricultura privată din ţară şi nu exploataţia de tip asociaţie cu care vrea prim-ministrul să salveze agricultura şi ţara. Bună idee şi preocuparea sa pentru soarta agriculturii şi a ţăranului, care pot aduce rapid belşug şi prosperitate în ţară, dar numai pe baza sprijinirii directe a fermelor private şi a producătorului agricol şi nu prin intermediul asociaţiilor. Nu au decât fermierii să se asocieze între ei dar nu ţăranii şi producătorii pentru a-şi uni iarăşi moşiile şi animalele ca să fie sprijinite de stat ca odinioară CAP-urile. Deci, dacă vrea să câştige pariul cu agricultura şi nu să-l piardă, ca toţi predecesorii săi, domnul Adrian Năstase trebuie să pună pe picioare cât mai multe ferme agricole tip Cornu, adică să stimuleze proprietatea privată sută la sută!
Gheorghe CIUL