Cu prilejul Zilei Naţionale
America se va mai îndepărta de România!
     Alături de numeroşi oameni politici (cei ai PD, de pildă), am luat şi noi, gazetarii locali, cunoştinţă de faptul că Ziua Naţională a României, ce va fi sărbătorită în data de 1 Decembrie, nu va primi onorurile cuvenite la Alba Iulia. Ne referim la onorurile pe care le datorează corifeii noştri politici (preşedintele, primul ministru, membrii Guvernului etc.), atât datei respective cât şi spaţiului în care aceasta ar trebui să se petreacă firesc: municipiul nostru. Ne miră acest fapt, cu atât mai mult cu cât premierul Năstase şi-a trâmbiţat îndelung şi cu mari ecouri succesul vizitei sale în Statele Unite ale Americii. Desigur, vă veţi întreba care este legătura dintre America şi sărbătorirea Zilei Naţionale a României la Alba Iulia, în inima Transilvaniei, de aceea mă simt dator să vă explic acest lucru. Legătura logică are trei coordonate: diversitatea constructivă, patriotismul şi idealul.
     Diversitatea constructivă, dacă n-o observă politicienii noştri, are aceleaşi coordonate în Transilvania şi în SUA (ca şi în Comunitatea Europeană, de altfel). Adică, dacă în America se întâlnesc cetăţeni cu drepturi (şi obligaţii egale) de origini diferite, de culori şi credinţe religioase diferite, "fragmente" etnice acceptate şi complementare (al căror rol constructiv este rodul unor îndelungi fasonări de mentalitate şi al unor ajustări legislative logice), dacă în America sau în Europa Unită sistemul progresului şi al prosperităţii este bazat pe apropiere, pe dialog, colaborare, lipsă de isterie xenofobă, acelaşi lucru se petrece doar în Transilvania, dintre toate provinciile româneşti. Da, căci cu excepţia unor "ciocniri" instrumentate din umbră, în acest spaţiu sacru, tradiţional, al Treimii româneşti domneşte pacea şi înţelegerea. (Curios, dar pe unguri, pe sârbi, pe nemţi, pe evrei etc. parcă îi urăsc şi îi dispreţuiesc mai mult tocmai nişte personaje limitate, de dincolo de Carpaţi, care n-au văzut şi n-au cunoscut în viaţa lor vreun cetăţean român de altă etnie.) Habar n-am dacă dl. Năstase a înţeles această profundă şi neîntâmplătoare semnificaţie ascunsă în asemănarea aşezată de însăşi viaţa oamenilor, de Dumnezeu, pe "axa" Transilvania- Uniunea Europeană- SUA. Probabil că această semnificaţie îi scapă dânsului (ca şi altora), din moment ce nu catadicseşte să onoreze cu prezenţa sa Cetatea Marii Uniri acum, când sacrul spaţiu transilvan poate dovedi că e "poarta" prin care orientalismul manelist (zgomotos şi murdar ca un bazar ruso-tătar) al politicii sud-estice româneşti are şansa de a pătrunde acolo unde îi este locul, adică în "cercul" naţiunilor civilizate.
     Despre coordonata patriotică, ce să spun? Încă de la grădiniţă, copiii americani (ca şi ai altor naţiuni invidiate) învaţă să-şi respecte steagul, tradiţia, cultura, valorile etc. Deprinderea lor de la cea mai fragedă vârstă de a saluta cu mâna pe inimă aceste "elemente de fiinţă naţională", concentrate în drapel este adevărata dimensiune a patriotismului (patriotism pe care copiii noştri îl învaţă răcnind şi înjurând cu maximă grosolănie pe stadioane). Oare gestul acela cu mâna pe inimă (asemănător plecăciuniii şi închinăciunii) nu-i duce pe indiferenţii noştri politicieni la semnificaţiile străvechiului salut transilvănean "servus", de origine pur latină, cu care se gratulează ţâncii din spaţiul intra-carpatic încă de când învaţă mersul biped? Dar, mă rog, ce ştiu politicienii despre idealul slujirii (exprimat de acest salut simplu), despre idealul existenţei în permanent serviciu al valorilor enumerate mai sus, indestructibile, inseparabile şi concentrate în culorile drapelului românesc?
     Astfel, ajungem la cea de a treia coordonată de asemănare Transilvania- SUA: idealul. Cu ce stat din lume se poate compara răbdătoarea Transilvanie, dacă nu cu America aruncătoare de pâine către duşmani? Românii transilvăneni ştiu poate mai bine decât alţii vorba filozofului că "iasomia răspândeşte mireasmă şi când o despică toporul", fiindcă vorba asta-i săpată parcă în însuşi codul lor genetic. Cu ce oraş din lume se poate compara "mărunta" şi "insignifianta" Alba Iulia, care deţine un simbol covârşitor (îngerul înaripat al Victoriei, al libertăţii în fond, de pe obeliscul lui Horea, Cloşca şi Crişan), dacă nu cu un oraş american binecunoscut, dominat de Statuia Libertăţii? Şi, tot aşa, ca un argument "artistic" (sau simbolic, dacă vă place mai mult, căci rădăcina "sinvalo" înseamnă tocmai a uni, a pune împreună), încercaţi să priviţi măcar o dată, domnilor politicieni, gestul cu care ridică Mihai Viteazul barda spre cer, comparaţi-l cu gestul cu care susţine Statuia Libertăţii făclia ei, ca să înţelegeţi că însăşi Libertatea şi Unitatea românilor se mâhneşte pentru lipsa mărimilor voastre de la sărbătorirea zilei de 1 Decembrie! Şi, deşi nu credeţi, America se mai îndepărtează niţeluş...
Ioan HĂNŢULESCU