Premierul preşedinte
     Era de prevăzut că încă de la descălecatul său la Palatul Victoria, Adrian Năstase - un diplomat de anvergură, un politician rasat şi un personaj plin de charismă, nu va accepta să fie un prim-ministru care să facă o figură ştearsă, aşa cum s-a întâmplat cu predecesorii săi post-decembrişti. Cum s-ar spune mai pe româneşte, rubicondul premier s-a instalat bărbăteşte în şa şi-şi cravaşează bine buiestrul. E perceput ca omul numărul unu în stat. Şi cetăţeanul de pe stradă îşi dă seama de lucrul acesta. Năstase şi luările sale de poziţie privind una sau alta dintre problemele arzătoarei noastre tranziţii îşi află locul pe primele pagini ale ziarelor, figura lui aparent bonomă, luminoasă, dar cu mocniri adânci, umplu spaţiul emisiunilor de ştiri ale televiziunilor. D-l Năstase a devenit, în nici un an de zile, patronul executivului, patronul partidului de guvernământ, premierul care îşi ia în sarcină prerogative de preşedinte. Întrebarea care se pune este dacă acest transfer de putere de la Palatul Cotroceni la Palatul Victoria convine actualului preşedinte Ion Iliescu? Cei din interiorul surselor de informaţie spun că nu. Şi dacă ne gândim că d-l Iliescu a vizitat de când este preşedinte doar Armenia şi Polonia, iar premierul Năstase SUA şi Anglia, că în timp ce primul ministru discuta cu George W. Bush, Collin Powel, Dick Cheney, adică cu cei mai importanţi oameni ai planetei, preşedintele Iliescu se întreţinea cu Kocharian, putem trage concluzia clară că în ultima vreme premierul Năstase şi-a depăşit frecvent prerogativele, ocupându-se de chestiuni care ţin efectiv de apanajul preşedintelui.
     E limpede că centrul principal de putere nu se mai află la Cotroceni, ci la Palatul Victoria. Membrii PSD care până în 1996 se strecurau cu jalbe, plângeri şi diverse urzeli politice la preşedinţie şi nu se făcea o cât de mică mutare politică fără aprobarea preşedintelui, acum aceştia iau drumul spre Palatul Victoria. Altfel spus, membrii PSD recunosc un alt lider, pe Adrian Năstase, acesta nu numai că a concentrat puterea politică şi executivă în mâinile sale, dar şi-a creat un întreg aparat menit să-i confecţioneze şi să-i cultive o imagine pe măsura ego-ului său inflamat şi să-l menţină în epicentrul universului politic autohton. S-a văzut acest lucru chiar şi din obişnuitele teleconferinţe cu prefecţii de judeţe şi mai ales din felul cum a fost mediatizată vizita sa în America. În plus, Adrian Năstase nu are nici timp şi poate nici nu vrea să dea fuga la Cotroceni pentru a pune la punct cutare sau cutare problemă guvernamentală. Se poate aprecia că Ion Iliescu nu este deranjat prea mult de faptul că Năstase stă pe cai mari şi falnici, fiind extrem de apreciat de liderii occidentali, deoarece, lesne de înţeles, el nu mai aşteaptă un nou mandat, iar grijile lui fiind cele ale unui om politic de primă anvergură, de a-şi gestiona locul pe care-l va ocupa în istorie. Ar fi infantil să gândim că d-l Iliescu ar încuraja apariţia unor disidenţe politice în PSD, cât şi a unei furtuni care se slăbească poziţia premierului. Iliescu nu are, aşadar, nici un motiv să zgâlţâie scaunul premierului, nici să provoace o criză în guvern. Mai mult, ar fi hilar ca după ce a făcut atâtea declaraţii tranşante pro-occident, să vină acum şi să-i facă zile negre lui Năstase înaintea reuniunii NATO de la Praga.
     Nu putem omite faptul că în strategia PSD pentru 2004, primul candidat la preşedinţie ar trebui să fie Adrian Năstase. Prin urmare, e firesc ca acesta să-şi mai depăşească prerogativele pentru a câştiga puncte în confruntarea cu viitorii adversari. Aceasta cu atât mai mult cu cât, ştim foarte bine, guvernarea uzează imaginea politicienilor, iar premierul trebuie să fie perceput de alegători ca omul de neînlocuit pe această funcţie.
Gheorghe JURCĂ