Cultul personalităţii
     Facturile barosane la gaze şi la curentul electric plus bătălia pentru locuri de muncă în străinătate, care a transformat sediile gazdă ale preselecţiei în redute luate cu asalt de românii dispuşi să echivaleze raiul pe pământ cu culesul căpşunilor spaniole sunt semne clare că partidul de guvernământ, în ciuda luminii rozalii care scaldă fotografiile liderilor săi pe la televiziuni şi prin ziare, se confruntă cu probleme sociale grave care îi erodează imaginea mai ceva decât toate rapoartele Armagedon şi scandalurile de corupţie la un loc. În consecinţă şi tonul comentariilor la adresa PSD-ului în general şi a liderului său Adrian Năstase, în special, s-a înăsprit considerabil "Printre promisiunile care au purtat PSD-ul spre victorie la ultimele alegeri a fost şi cea privind ştergerea datoriilor la întreţinere. În iarna dintre 2000 şi 2001, această aberaţie ar fi instigat la neplata facturilor şi pe cei care aveau posibilitatea să o facă. Înţelept, guvernul Năstase, proaspăt instalat, a uitat ce-a promis şi a ieşit în primăvară "ţinând în frâu" preţul energiei termice şi al curentului. Dar, după un an, datele problemei s-au schimbat dramatic. În acest răstimp, căldura s-a scumpit cu 60 la sută, electricitatea cu 31 la sută, iar preţul gazelor naturale s-a dublat. Aşa se face că în momentul afişării întreţinerii pe noiembrie, prima lună complet încălzită, guvernul nici nu mai avea pe cine să tenteze la neplată. Din acel moment, întreţinerea nu mai este o problemă a orăşelelor de disponibilizaţi, nici a pensionarilor şi a celorlalte categorii defavorizate, care, de altfel, au fost tăiate demult de la termoficare. Din această iarnă, grosul populaţiei a devenit insolvabil. Până la situaţia din Republica Moldova, printre cele mai sărace ţări din Europa, nu mai trebuie făcut nici un pas. Deja suntem acolo: mai întâi n-a mai putut plăti un apartament de oameni sărmani, apoi o scară cu oameni de toată mâna, un bloc şi un oraş întreg. În final, moldovenii din Republică şi-au luat cu totul grija întreţinerii, că oricum n-ar avea cum s-o plătească. Urmărind ce măsuri ia sau are de gând să ia guvernul, ţi se face părul măciucă. Săptămâna trecută, premierul Năstase a anunţat alocarea a 2.000 de miliarde de lei pentru continuarea cuponiadei căldurii pe stil vechi, adică cea susţinută masiv de stat. Asta chiar te face să crezi că la Palatul Victoria s-au zidit ferestrele şi nu se mai vede ţara deloc. Păi, ce rezolvă subvenţionarea prin cupoane, care se adresează săracilor, dacă nu mai poate plăti întreţinerea nici aşa-zisa familie de mijloc? Adică pătura care duce în spate toate birurile. Mai rău - acestei categorii guvernul îi pregăteşte o creştere a impozitului pe venit, urmărind probabil să o aducă în categoria săracilor, ca să o poată subvenţiona. (...) Programele de protecţie socială, atât de dragi guvernului, înghit mii de miliarde pentru a încălzi ţurloaie de lemn. Cei 500.000 primiţi ca ajutor de căldură nu ajung pentru plata întreţinerii nici dacă pui peste ei tot venitul minim garantat. Nu-i greu de imaginat la ce ne putem aştepta în a treia iarnă a guvernului Năstase. Cu salariul mediu lepădat la întreţinere, CONEL-ul va suna de două ori la uşă, apoi va stinge lumina. Uşor-uşor, blocurile vor veni peste oameni. Fenomenul a început deja la Aninoasa; de unde naiba bani de reparaţii? Abia atunci lucrurile se vor agrava pentru guvern: pe ruine nu şi-ar putea face soclu la statuie nici măcar d-l Năstase. (Adrian Cercelescu în "Adevărul") * Pe fondul acesta cenuşiu spre negru, cultul personalităţii lui Adrian Năstase irită şi îngrijorează în aceeaşi măsură. * "2001 a fost anul lansării lui Adrian Năstase ca . E şeful PSD, partidul de guvernământ, şi prim- ministru. Năstase, în această conjunctură, de şef de partid şi de guvern, are practic puteri nelimitate. Şi asta se vede. El dictează în toate instituţiile statului. Singura timidă opoziţie nu vine de la partidele de centru-dreapta, ci de la Cotroceni. Năstase tratează preşedinţia cu un oarecare amestec de iritare şi circumspecţie. Dă semne de nerăbdare faţă de Iliescu cu ochii pe ceas. Aşteaptă să îi expire mandatul. În rest, însă, Năstase face regulile şi impune toate deciziile. Adesea nici nu e nevoie să o facă, pentru că anturajul politic face numai ce crede că i-ar plăcea şefului cel mare. Nici un prim- ministru până azi nu a fost atât de puternic. Puterea, în asemenea situaţii, trebuie exercitată cu maximă prudenţă, moderaţie, cu înţelepciune chiar. Năstase avea datele să se comporte astfel, aşa am crezut o vreme. Din păcate, s-a lăsat îmbătat de putere. Puterea e jucăria lui favorită şi se bucură de ea ca un copil. Îi place să probeze ceas de ceas că e puternic şi că toţi i se supun. Guvernarea s-a personalizat de o manieră deja periculoasă. Un adevărat cult al persoanei sale se ridică sub ochii noştri. Mai nou, a intrat în această sanctificare ad-hoc şi familia. Soţia sa începe să joace un rol din ce în ce mai influent. Năstase a arătat - spre mirarea mea, recunosc - o slăbiciune nepermisă faţă de farmecele Puterii. S-a lăsat furat de toate vanităţile, zădărniciile şi iluziile ei. Mă aşteptam să fie mai sceptic, mai detaşat faţă de Putere şi de anturajul grăbit să se livreze. Îl văd câteodată cum îşi priveşte cu satisfacţie supuşii. Curtea de sicofanţi şi yesmeni e extrem de atentă la cele mai mici gesturi ale stăpânului. Curtenii se arată îngrijoraţi, nu cumva să-l supere. Iar stăpânul face adesea exerciţii de umilinţă cu dumnealor. Ei nu uită, Doamne fereşte, să pomenească aportul hotărâtor al premierului şi nici să îi mulţumească fierbinte pentru clarviziune. Istoria nu ar fi pentru ei decât o confirmare a previziunilor premierului. Suntem martorii unui cult al personalităţii ca pe vremuri. Declaraţiile publice ale liderilor politici, jurnaliştilor, persoanelor publice sunt monitorizate de fideli. Ei raportează cine îl pomeneşte şi cine nu. Cine îl vorbeşte de rău prin târg şi cum apare premierul la gazetă. E o obsesie bolnăvicioasă pentru imagine. Nici o altă trupă perindată pe la Putere după '89 nu mi-a amintit atât de mult de fanarioţi. De liota de slugi, falşi boieri şi negustori veroşi. Nu întâmplător, cuvântul-cheie al anului 2001 a fost . Pentru că plecăciunile de la Curte nu se datorează iubirii neprecupeţite pentru Vodă. Aceşti curteni se vor lepăda de Măria Sa îndată ce scaunul i se va clătina cât de puţin. Linguşelile, îndurarea marilor umilinţe au drept scop beneficiile. Şi sunt bine plătiţi. Cu averi făcute peste noapte sau cu iertarea păcatelor din trecut. Delictul de les-Năstase şi-a făcut loc încă de la începutul anului. Lista neagră a celor indezirabili circulă în cercuri oficiale, în televiziuni. Vocile contestatare sunt eliminate fără multă vorbă. Un telefon, o ameninţare, un şantaj. Sau o tranzacţie . Orice mijloc e bun, pentru a nu se auzi critici la adresa premierului. În partid, în Guvern, în mass-media. Că povestea nu poate să dureze e ştiut, dar nu-i spune nimeni". (Stelian Tănase în "Curentul")
Maria Lucia MUNTEANU