Basarabia română
     Vizita premierului Adrian Năstase la Moscova a început şi s-a sfârşit sub semnul aceleiaşi răceli, al adversităţilor şi confruntărilor ce caracterizează de 12 ani încoace, ca să nu zicem dintotdeauna, relaţiile româno-ruse. Relaţii care sunt grevate de un trecut istoric dureros pentru români, dominat de tratatul Ribbentrop - Molotov, prin care Basarabia şi Bucovina au fost ocupate de Rusia precum şi de problema tezaurului românesc adăpostit la Moscova şi dispărut fără urmă. Mai mult decât atât, peste necazurile şi tensiunile trecutului s-au suprapus cele ale prezentului, marile manifestări de la Chişinău din aceste zile fiind considerate de Rusia prin declaraţiile premierului Mihail Kasianov şi hotărârea Dumei de stat ca fiind "finanţate din surse externe" şi ca un act de "inadmisibil amestec al autorităţilor române în problemele interne ale Republicii Moldova".
     În aceste condiţii, vizita primului ministru Adrian Năstase, un gest prietenesc şi o mână întinsă Rusiei, o invitaţie la un dialog paşnic şi democratic pentru detensionarea relaţiilor româno-ruse, poate fi considerată ca având un rezultat pozitiv şi mai ales ca fiind un mesaj clar care arată lumii, şi în special Alianţei Nord-Atlantice, că România vrea un tratat şi o relaţie normală cu Rusia. Din nefericire, marea putere militară şi marele pol politic al lumii care este Moscova a desconsiderat demersurile României şi ale premierului nostru. Mai mult decât atât, aşa cum rezultă dintr-un comunicat al Ambasadei Rusiei la Bucureşti, Moscova nu doreşte intrarea României în NATO şi consideră că nu este momentul pentru această aderare. Desigur că părerea Rusiei contează enorm. Istoria ne învaţă însă că noi, românii, am reuşit să trecem peste asemenea momente grele, nu plecându-ne capul şi cerşind, ci luptând pentru interesul naţional. Se cunoaşte că România este o ţară mai mică şi mai săracă decât Rusia dar să nu uităm că românii au învins în timpuri şi mai grele, cum au fost cele de după primul război mondial când, deşi ţara era secătuită de războiul cu trupele germane şi bandele de comando sovietice ce decimau populaţia românească din Basarabia, iar regele şi poporul român au avut eroi precum cei de la Mărăşeşti, noi am reuşit să aducem la patria română atât Basarabia cât şi Transilvania şi alte teritorii moştenite de la daci. Şi atunci ca şi acum, am învins pentru că românii din toată lumea, direct sau indirect, au sprijinit reunificarea, reîntregirea şi regăsirea fraţilor. Credem că aşa ar trebui să procedăm şi acum când, la Chişinău, fraţii noştri dau lupte grele pentru supravieţuirea limbii şi istoriei românilor. Din păcate, după 1990, noi românii din ţară nu am fost capabili să fructificăm ocaziile ivite de a fi împreună cu fraţii dintre Prut şi Nistru. Ba mai mult, guvernele de după 1990 au au tratat mult prea uşor problema, limitându-se doar la poduri de flori în promovarea interesului nostru naţional faţă de Basarabia şi faţă de compatrioţii noştri dintre Prut şi Nistru. Apoi nu i-am contactat şi nu am conlucrat cum trebuie la revitalizarea conştiinţei româneşti de acolo, ceea ce a adus la putere un Voronin cu cei mai înrăiţi comunişti. Şi pentru că nu am făcut lobby intereselor românilor din Basarabia (după modelul Ungariei şi al legitimaţiei de maghiar) mai ales în America (de acolo a venit şi Declaraţia preşedintelui Wilson ce a dus la destrămarea Austro-Ungariei) au rămas ruşii cu armata lor în Estul Republicii Moldova. Şi tot pentru că nu ne-am preocupat cum trebuie de soarta "Lotului Ilaşcu", mai există şi o Transnistrie şi mai mulţi patrioţi români închişi în puşcăriile ruseşti. Desigur că am mai moştenit şi o mentalitate comunistă care a contrapus identitatea noastră de români cu identitatea românilor răspândiţi prin întreaga lume, care au fost consideraţi trădători şi fugari în loc să-i recunoaştem fraţii noştri, mari patrioţi. Aşa ne-am atrofiat sentimentul patriotic şi am pierdut pe multe meridiane, pe lângă limba proprie şi mândria valorilor strămoşilor noştri, şi acel colţ de inimă românească pe care ar fi trebuit să fie scris permanent cu evlavie, demnitate şi curaj numele Basarabiei Române. Să sperăm deci că România va reuşi să fie, măcar acum, în al doisprezecelea ceas, alături de marii şi tinerii patrioţi români ce luptă în Basarabia pentru neam şi împotriva terorii roşii. Nădăjduim că premierul Adrian Năstase va fi cel puţin la fel de patriot ca Iurie Roşca şi că va găsi cele mai potrivite căi pentru ca Basarabia să nu mai fie lacrima neamului nostru. Oricum, faptul că autorităţile de la Chişinău au dat un pas înapoi, renunţând la înlocuirea istoriei românilor şi la obligativitatea limbii ruse în şcoli, este un semn bun care ne arată că premierul Adrian Năstase nu a fost degeaba la Moscova. La ora când scriem aceste rânduri, la Chişinău continuă marile manifestaţii sub deviza "Jos comunismul", "Jos laba roşie", ceea ce înseamnă că obiectivul de luptă al patrioţilor români a căpătat cu totul alte dimensiuni.
Gheorghe CIUL