Curier judetean

Martiri ai neamului
Horea

Obeliscul din Alba Iulia

Zilele de sfârşit de februarie ne reamintesc, în fiecare an, nouă românilor jertfa eroilor noştri: Horea, Cloşca şi Crişan.
     Pe Dealul Fericetului din Arada, astăzi Horea, într-o căsuţă de bârne s-a născut pe la anul 1730 Horea. Din banii adunaţi de cercul cultural al învăţătorilor din Albac s-a ridicat în anul 1937 pe vatra unde era casa părintească un obelisc din marmoră albă pe care putem citi: "Locul naşterii eroului naţional Nicola Vasile Ursu, Horea. Născut 1730. Prins 1784. Tras pe roată de unguri 1785".
     "Căpitanul cel mare" - Horea, pe numele său adevărat Vasile Nicola, a fost ascultat şi urmat de iobagii din Transilvania. Părinţii, neamurile şi cunoscuţii i-au zis încă din copilărie "Ursu", conform unei străvechi credinţe din munţi, că acest nume care îl înlocuieşte pe cel din botez, îl va feri de necazuri şi de moarte şi-l va ajuta în viaţă să fie puternic asemenea unui urs. Mai târziu, când devenise de-acum cunoscut în satele Munţilor Apuseni, poporul l-a poreclit "Horea", după meşteşugul cu care "horea", adică cânta la horele moţilor. Era iobag fiscal pe domeniul de sus al Zlatnei, aşa cum au fost şi părinţii săi.
     Sunt pomeniţi de izvoarele istorice alături de Horea şi cei doi fraţi ai săi: Petru Nicola şi Damian zis şi Dumac Nicola, dar numai în timpul agitaţiilor premergătoare răscoalei şi în timpul desfăşurării ei.
     Înainte de anul 1779, Horea a trăit mai mult în comitatul Clujului pe domeniul Călata, lucrând cu ziua pe moşia lui Gheorghe Bänffy, apoi pe cea a lui Farkaş Bänffy din Ciucea.
     Aici o va cunoaşte pe Ilina, cu care se va căsători, locuind apoi împreună la un unchi al soţiei sale. Avere n-a avut aşa cum rezultă din testamentul pe care i l-a făcut înainte de moarte (1785) preotul N. Raţ în celula din cetatea Alba Iuliei şi în care sunt amintite doar datoriile şi obligaţiile pe care le avea. Ilina i-a adus pe lume doi feciori: pe Ioan în 1765 şi pe Luca în 1768. Primul va ajunge căpitan în timpul răscoalei, după care va fi deportat în Banat, la Panciova, de unde a fugit în mai multe rânduri. Luca a fost multă vreme ostaş în armata imperială apoi s-a stabilit în Maierii Sibiului unde se va sfârşi în 1839 la vârsta de 71 de ani.
     Horea a fost un meşter priceput în prelucrarea lemnului practicând bărdăşitul şi confecţionatul doniţelor, ciuberelor şi a altor vase de lemn cu care va fi colindat satele din Transilvania cunoscând viaţa grea a oamenilor, încurajându-i cu vorba şi îndemnându-i să scuture jugul greu al nedreptăţilor. Comitele Bihorului informa Curtea de la Viena într-un document din anul 1764 că: "...un oarecare ţăran, Horea, străbate satele bihorene şi îndeamnă iobagii la revoluţie."
     În ceea ce priveşte ştiinţa de carte mărturiile sunt contradictorii. În timp ce pe o grindă din biserica lucrată în Cizer (Sălaj) se află încrustat cu slove scrise stângaci "Lucrat Ursu", la interogatoriul de la Alba Iulia, Horea declară că nu ştie carte. Două scrisori originale găsite în arhiva contelui Jankovich adresate de Horea subprefectului George Bisztray din Câmpeni şi ordinul dat tot de Horea ţăranilor din Geoagiu de Jos pentru a fi gata de luptă sunt recunoscute la procesul din 1785 de către subprefectul şi nobilul român Alexandru Chendi din Câmpeni ca fiind scrise de aceeaşi mână, cu slove chirilice, cea a lui Horea. Obiectele găsite asupra lui în momentul prinderii: un condei, un creion, ceară roşie şi un sigiliu personal arăta că Horea avea preocupări în ale scrisului şi cititului cu slove chirilice.
     Din actele oficiale şi descrierile contemporanilor chipul "căpitanului" se detaşează prin simplitatea figurii sale: bărbat de statură mijlocie, subţire, cu ţinuta dreaptă şi cu faţa oval - lunguiaţă, fruntea dreaptă şi înaltă, brăzdată de ridurile grijilor timpurii, nas ascuţit, părul castaniu împletit în chică după obiceiul de atunci al moţilor şi mustaţa stufoasă blond-roşcată. Privirea îi era adesea încruntată, iar ochii săi negri lăsau impresia unei nemulţumiri profunde. Mintea îi era ageră, iar glasul său profund se distingea printr-o vigoare deosebită. Vorba îi era stăpânită, aşa cum o au moţii din viaţa lor aspră. Purta suman negru cu cusături vinete pe margini, cizme încheiate pe jumătate, iarna, cojoc de piele şi căciulă neagră.
     Horea avea un puternic simţ al dreptăţii şi încă de tânăr a devenit purtătorul de cuvânt şi apărătorul moţilor în diferite pricini la judecătoriile comunale din munţi. Matur în gândire, călit în lupta cu greutăţile şi nevoile, bun cunoscător al sufletului moţilor, Horea va fi împuternicit de către aceştia să le prezinte în mai multe rânduri doleanţele Curţii de la Viena în cele patru călătorii pe care le va întreprinde în anii: 1779, 1780, 1782, 1734.
     Când s-a pornit pârjolul la 1 noiembrie 1784 în satul Curechiu de lângă Brad, Horea, ajutat de prietenii săi Cloşca şi Crişan, va conduce oastea ţărănească împotriva nobililor şi a armatei imperiale. Înfrânţi mai mult de condiţiile vitrege în care au luptat, ţăranii se retrag spre casă iar conducătorii lor se ascund, pentru ca în primăvara anului 1785 să pornească din nou lupta.
     Prins împreună cu Cloşca în pădurea Scoruşet luni, 27 decembrie 1785, a fost dus şi pus în lanţuri în închisoarea de la Alba Iulia. Comisia de anchetă trimisă de împăratul de la Viena i-a găsit vinovaţi pe capii răscoalei şi i-a condamnat la moarte prin tragerea pe roată, pedeapsă executată în ziua de 28 februarie 1785 la platoul "La Furci" din Alba Iulia în prezenţa a 6.000 de moţi aduşi cu forţa şi obligaţi să asiste la supliciu. Cu ultimele eforturi ale trupului său zdrobit de roată, Horea a strigat: "Mor pentru popor".
     Vlăstar îndrăzneţ şi dârz al neamului său, luptător neînfricat şi neobosit pentru drepturile şi libertăţile revendicate de către poporul din sânul căruia s-a ridicat, Horea a fost, este şi va rămâne eroul şi martirul românilor.
     Într-un poem, Aron Cotruş a surprins astfel chipul eroului şi faptele sale: "de jos/ te-ai ridicat drept, pietros, viforos/ pentru moţi,/ pentru cei săraci şi goi, pentru toţi/ şi-ai despicat în două istoria - ţăran de cremene/ cum n-a fost altul să-ţi semene,/ Horea!"
prof. Teodor ŞANDOR, Floreşti - Cluj; prof. Emil JURCA - Alba Iulia

În acest an
Doar 2 miliarde de lei pentru pietruiri de drumuri
Deşi un subiect mai puţin prezent în mass-media, starea drumurilor comunale este la fel de proastă ca şi cea a celorlalte artere care se bucură de o mai mare mediatizare. Că subiectul nu este mediatizat poate că nu-i mare scăpare, dar că este tratat cu uşurinţă de guvernanţi este un lucru negativ. Pentru că aceasta este concluzia la care ajungem analizând necesarul prezentat şi sumele alocate de MLPTL pentru judeţul Alba în cadrul programului de pietruire a drumurilor comunale. Faţă de cele 65,1 miliarde de lei solicitate de CJ Alba, suma alocată de minister este de...2 miliarde de lei, adică 3 % din cea solicitată. De aceea se vor realiza lucrări doar pe trei asemenea drumuri: DC 115: DN 74 - Buninginea - Gheduleşti, în valoare de 540 de milioane de lei; DC 205: Berghin - Ohaba - Magherat, în valoare de 630 de milioane de lei şi DC 1A: Muncel - Mănăstirea -Valea Şesii, în valoare de 830 de milioane de lei.
Aspectul privind sumele foarte mici alocate în acest scop, la fel cu situaţia din cazul alimentărilor cu apă, pentru care s-au alocat doar 6,3 % din solicitări, şi a Fondului Special al Drumurilor în care alocarea este şi ea mai mică decât normele, a fost remarcat şi criticat în cadrul şedinţei Consiliului judeţean Alba de consilierul PNL - Georgel Tudose. Acesta a declarat că nu înţelege de ce în loc de circa 90 de miliarde de lei, câte ar fi trebuit alocate din FSD judeţului Alba, conform criteriilor date de valorile de trafic şi de starea de viabilitate a drumurilor, au fost aprobate doar 45 de miliarde de lei. Deranjant este că judeţele limitrofe au primit toate sume mult mai mari, chiar dacă lungimea reţelei şi valorile de trafic sunt mai mici. De asemenea, Tudose a întrebat dacă s-a intervenit oficial din partea CJ Alba pentru respectarea criteriilor de alocare a sumelor din FSD. În replică preşedintele CJ Alba, Augustin Presecan, a asigurat onoraţii consilieri judeţeni că discuţii cu ministrul Miron Mitrea au fost, şi că acesta a promis că la rectificarea bugetului din luna iunie judeţul Alba va primi mult mai mulţi bani pentru drumuri.
Anca DINICĂ